O carte închisă, poate să fie o carte veşnic deschisă, doar pentru cei ce ştiu să o citească!
cupola de levantă
mi se lipise praful
unui deşert bântuit de piele
acum sunt aici
să mă spăl
de toate muşcăturile aspre
din trecut
cu lacrimile de singurătate ale potrivirii mele
spărgând toate zidurile fricii
se-nalţă din încolţirea înaintărilor pure
fericirea
visându-se vie
ca o atingere blândă
în verde jalea soarelui s-o cânt
şi-acest sfârşit de toamnă rece
se priveşte mirat
prin oglinda linguşirilor
cum se sparge
în cioburi de fum imperial
căci toate drumurile noastre
omule
vor îmbrăca rădăcinile cunoaşterii
din care Noe
îşi va reconstrui arca
am modestia
puterea celui răbdător
infinita virtute a iubirii
pentru tot binele lumii
şi binele meu
nesfârşit trupul şi sângele Tău
Doamne
beau şi mănânc azi
pân' la saturaţie
că multe-s dările Tale
să le vorbesc împărăţia
în limba poetului
precum întunericu-şi vorbeşte
hăul în stele
căci lacrimile de singurătate
ale potrivirii mele
mi-au curs
ca o ploaie de flori albastre
în suflet
Adaugă un comentariu
Mii de multumiri, suflete frumoase! cu pretuire,
Fiecare fuge unde poate/vrea de singurătate.
O poezie viguroasă.
da Coza
ai tu darul tău, aparte, Lumința, și spui cu adâncă-nțelepciune ceea ce spui
toată admirația!
Foarte frumos. Secvențe lirice care se disting prin originalitate și plasticitate.
Cu plăcerea lecturii
Singurătatea și pesimismul ajunse la saturație s-au transforma în iubire, iubirea care a învins. Pătimaș și sublim este modul de construcție, învăluirea trăirilor în metafore rafinate, în timp și spațiu. Poemul emană fenomenul de transformare a omului de la facerea lumii, prin, infinita virtute a iubirii.
Impresionant!
Sofi
Te aşteptăm aici, cupolă levatină!
,,desert" sau ,,deşert"?
desert sau deşert?
spărgând
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE