Cum trezești nuferii

[Mihaela Roxana Boboc]

nu scriu despre dragoste
chiar dacă ascult Caruso în toate nopţile infirme
mă întreb la ce se gândeşte un bărbat
care-şi strânge muza în braţe
într-un moment mai vulnerabil
decât moartea;
dacă aş putea să surprind într-o pictură
printre petale arcuite
cum trezeşti nuferii
din pieptul meu
când mi-ascunzi contrastele
într-un sărut
mai singur decât un pustnic
depănându-și mătăniile;
ce-aş putea să scriu
încât să încapi între tăcerile mele...

[Nădejde Angelina]

Preţuire!

[Mihaela Roxana Boboc]

Mulțumiri tuturor celor care au rezonat cu poezia mea.

Ion, mulțumesc pentru sugestii.

[Chris]

Mi-a plăcut poezia chiar dacă nu-mi plac referirile la moarte în general. Observ tot mai des aceste referiri în poezia modernă. Citit cu deosebită plăcere :))

[Ion Lazăr da Coza]

mă întreb la ce se gândeşte un bărbat
care-şi strânge muza în braţe  Oare se gândește la fosta sau viitoarea muză? Nuuuuuuuuuu! Parol!

dacă aş putea să surprind într-o pictură Poetizează/liricizează acest vers - e prea enunțiativ.

Și pe mine m-a zburlit referirea la moarte.

De revizuit(?).

da Coza

[Gabriela Grădinariu]

Maestra tehnicii picturii cu versul...Delicatete, profunzime, intuitie, capacitate uluitoare de a transmite stari. Admiratie! 

[Sofia Sincă]

Mă întreb, ce moment poate fi mai vulnerabil decât cel din faţa morţii, şi nu găsesc. Însă mi se pare o crimă să pomeneşti alături de ea, nuferii. Însă aceasta este fiorul principal al poeziei. În consecinţă, poezia este criminală (în sensul bun).

Apoi, voi pictorii vreţi să prindeţi în desen mişcarea... Am auzit un pictor destul de înaintat în vârstă şi de multă vreme, exprimându-şi regretul că nu ajunge timpul când vântul va fi prins în mişcare pe pânze...

Mi-a plăcut mult poemul!

Sofy

[Ana Ardeleanu]

"mă întreb la ce se gândeşte un bărbat 

care-şi strânge muza în braţe

într-un moment mai vulnerabil

decât moartea"

Un poem inspirat!

[Mihaela Roxana Boboc]

Mulțumesc, Ines! Bucuria este a mea!

[Popa Ines Vanda]

Nuferii tai incap in tacerile sufletului meu ! Frumos...felicitari ! 

[Mihaela Roxana Boboc]

E o poezie compusă după 2 picturi ale unei colege de poezie, care e și pictoriță, într-un lanț al prieteniei în care am participat mai mult poeți. Una dintre picturi a fost o natură statică cu flori iar celălalt un tablou cu nuferi. Așa a ieșit acest poem.

Mulțumesc!