Cu tine

[Vezi blog]

Spune-mi ce vezi în ochii mei când ne-ntâlnim,
Spune-mi ce pleoapă îmi tresare când e sărutată,
Când strânși în brațe prin amurguri rătăcim
Și sufletul te strigă, cum n-a făcut-o niciodată.

Sunt prea frumoase clipele cu tine și-mi doresc
Să fac din timp un curcubeu care să nu apună,
Culori din lacrimile mele-n păr să-ți împletesc
Privind cum mâinile fiorii-n gesturi ți-i adună.

Cu tine am o altă lume, cu tine am un alt destin,
Furtunile se-opresc în ramuri fără să le frângă,
Icoană-mi ești în templul sfânt unde aievea vin,
De tine brațele-nsetate, la piept să mi te strângă.

Spune-mi în care dimineață ne visam prin rouă,
Cum să te strig, când răsăritul fața ne-o sărută,
Ce zbor de păsări argintii să ne-aparțină nouă,
Spune-mi de ce te vreau minunea mea pierdută.

[Ion Lazăr da Coza]

Puţin mai săracă în metafore această poezie faţă de cele cu care ne-ai obişnuit.

Emoţionează, totuşi.

da Coza

[Sofia Sincă]

Emoţie şi stare de teamă, regret şi neîmplinire, versuri delicate, profunde, muzicale străbat întreaga poezie.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!