cu silueta-n pată de umbră

[LUMINITA SCOTNOTIS]

să cearnă aprig dorul distanțele ostile
peste amurgul ierbii în palide tăceri
și muribund izvorul chemării de durere
să-nchidă-n pieptul iernii nomadele visări

că lungă mi-e privirea și-n gol brațele-mi sunt
sub cerul încleștat de oaze-ntunecate
și de-oi sorbi eterul din ax de ceasuri mute
a pașilor urcare clădi-mi-voi peste ape

să trec de-mi spulberi clipa de rugă-n ultim rând
cu silueta-n pată de umbră pe pământ
pe când petale cad din florile iubirii
cu degetele sparte să le adun mai pot

în zbor cu visul dulce s-ating țărâna caldă
a nopților de vară la orele de vârf
să port spre veșnicie orbitele cântări
cu trupul sigilat în semne de-ncercare

și țese-va durere veșmânt bătrân de neguri
misterele în goana opririlor s-aducă
la margine de lume din nenăscute zări
orbitele culori în cioburi de lumină

atunci să-ți curgi distanță din veșnicii de ape
a gândului putere în palida-mi privire
sfâșietoarea clipă din somnul tău albastru
căci te-ai clădit în mine al vieții adevăr

[Sofia Sincă]

Prăpastia singurătății și nevoie imperioasă de iubire au țesut aceste versuri melancolice, impresionante, fiori ce dau puterea, tăria de a accepta adevărul.

Deosebită apreciere,

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

O foarte interesantă poezie în vers alb!

clădi-mi-vei > clădi-mă-vei (mă vei clădi). Oricum, în v8 ai rupere de ritm... şi-i păcat!

da Coza

[Costel Nicolau]

Frumos... Foarte frumos!

[Valeria Merca]

''în zbor cu visul dulce s-ating țărâna caldă
  a nopților de vară la orele de vârf
  să port spre veșnicie orbitele cântări
  cu trupul sigilat în semne de-ncercare...''

Semn de drag popas.

 

[Ionel Mony Constantin]

să trec de-mi spulberi clipa de rugă-n ultim rând
cu silueta-n pată de umbră pe pământ
pe când petale cad din florile iubirii
cu degetele sparte să le adun mai pot

VERSURI MEMORABILE

[Mihaela Popa]

semn de admirație