cu mâinile mele

[gina zaharia]

am luat cu mine toate cheile peșterilor
drumul e tămăduit de crezul ce-a ars mocnit
după un incendiu
au pierit atunci privighetori care-ți umpleau brațul
le-am îngropat ca un ateu
la zidul iubirii
n-am știut unde să plâng
în mine sau în tine?

într-o seară am adormit pe rămășagul
răpus de luptă
treceau vise cu sirene cât ropotul de deasupra lumii
ce folos că-mi purtau veșmintele scrum
aplaudam la fiecare apariție
mă ridicam pe vârfuri
și suflam în lumina uitării

deodată am învățat să inversez culorile
puțină fantezie nu strică am zis
ară tot atât de bine ca truditorul care-ți purta cămașa
pe toate dealurile
fac loc izvoarelor să coboare din munți
pe chipul meu
din când în când mai acopăr cărbunii
care ți-au încheiat inima
cu mâinile mele

[gina zaharia]

așa e Rodica, în lumea izvoarelor, pietrele sunt alintate, umbrele descântate, de ce n-am inventa jocul mâinilor desferecate?!

mulțumesc!

[lecu rodica]

Mai bine izvoarele sa ramina acolo,la zidul iubirii sa arda lumina ,sa stii sa rizi,sa rizi in tine...

Un joc superb de miini desferecate!

[gina zaharia]

Gabriela, dacă aș putea sculpta cuvintele în miezul stâncii, cândva voi descoperi expoziția adâncurilor, nu-i așa?

drag,

[gina zaharia]

aDA, privirile tale sfredelesc pereții peșterilor, acum știu de ce tot găsesc după fiecare ploaie  flori-de-colț:)

îmbrățișări!

[gina zaharia]

Augusta, trec vise cu sirene cât ropotul de deasupra lumii:)

mulțumesc!

[gina zaharia]

am coborât cu izvoarele aprinse, Sofy, incendii pot la tot pasul/versul

îmbrățișări, cu drag

[gina zaharia]

se furișaseră câteva, da Coza, pentru iarna în care vor ninge cu necuvinte:)

mulțumesc,

[gina zaharia]

mulțumesc, Lisia, astfel voi ști să amestec și mai bine culorile:)

[Gabriela Grădinariu]

Fantezie, numele tău e Gina. Ce-mi placi!

[Chris]

Frumos Gina, foarte frumos! :))