Copacul lui Octombrie

[Natalia Micalona]

Pe trupul tău pășesc,
catarandu-mă pe stele,
nuanțele iubirii noastre apuse.
Te închini la mine,
pe obraz îmi lași cugetarea
unui bătrân care iubește
o rugăciune, fără cuvinte.
Cerul îmi coboară flori,
plouă peste noi
cu gheață, e toamnă...
Se leagănă timpul,
la colțuri copilăria șade,
e noapte drevreme,
la șase târziu.
Întunericul sparge lumina
În suflet e liniște,
tăcerea vindecă,
cerul se trezește.

[Ion Lazăr da Coza]

Îți recomandăm: Figuri de stil

da Coza

[Mihaela Suciu]

Când semeni neglijent, ideea răsare ciuntită...

[Sofia Sincă]

Te cauți, băjbâi în ale poeziei. Un exercițiu bănuiesc.

Încearcă cu mai multe simboluri, cu mai multe adjective, epitete, mai înfrumusețat și scoate tenta de poveste, povestit.

Sofi

[Valeria Merca]

Spre final textul se limpezește. Însă până acolo mai sunt de revizuit: exprimarea, pe alocuri și v2.

Am citit cu interes.

[J' Arrive!]

     Câtă neglijenţă... şi textul are doar câteva rândurele... putea fi controlat mai sever, de către autoare.

     Pe lângă faptul că textul e sărac în toate cele, dar bogat în clişee, autoarea nu catadicseşte a-l verifica înainte de postare, acolo unde-l vede multă lume: lipsă diacritice (catarandu-mă pe stele,), redactare neglijentă (/e noapte drevreme, la șase târziu./), exprimare incorectă (/Te închini la mine,/) etc.

J' Arrive!