Pe trupul tău pășesc,
catarandu-mă pe stele,
nuanțele iubirii noastre apuse.
Te închini la mine,
pe obraz îmi lași cugetarea
unui bătrân care iubește
o rugăciune, fără cuvinte.
Cerul îmi coboară flori,
plouă peste noi
cu gheață, e toamnă...
Se leagănă timpul,
la colțuri copilăria șade,
e noapte drevreme,
la șase târziu.
Întunericul sparge lumina
În suflet e liniște,
tăcerea vindecă,
cerul se trezește.
Adaugă un comentariu
Îți recomandăm: Figuri de stil
da Coza
Când semeni neglijent, ideea răsare ciuntită...
Te cauți, băjbâi în ale poeziei. Un exercițiu bănuiesc.
Încearcă cu mai multe simboluri, cu mai multe adjective, epitete, mai înfrumusețat și scoate tenta de poveste, povestit.
Sofi
Spre final textul se limpezește. Însă până acolo mai sunt de revizuit: exprimarea, pe alocuri și v2.
Am citit cu interes.
Câtă neglijenţă... şi textul are doar câteva rândurele... putea fi controlat mai sever, de către autoare.
Pe lângă faptul că textul e sărac în toate cele, dar bogat în clişee, autoarea nu catadicseşte a-l verifica înainte de postare, acolo unde-l vede multă lume: lipsă diacritice (catarandu-mă pe stele,), redactare neglijentă (/e noapte drevreme, la șase târziu./), exprimare incorectă (/Te închini la mine,/) etc.
J' Arrive!
© 2018 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE