Condiţia umană (II)

[ELENA AGIU-NEACSU]

Triste nopţi şi zile ne mai bântuie...
Într-o lume echivocă
o cutie neagră ne manipulează...
Apăsăm comod telecomandă
(dar ce bani frumoşi trebuie să facă băieţii deştepţi
pe baterii, telecomenzi şi alte cosumabile!)
ca să ne luăm porţia de drog în fiecare zi,
uneori de dimineaţa până seara,
televiziunile de doi lei
trebuie facă milioane de Euroi...
Dar înghiţim şi-un pumn de medicamente:
pentru inimă,
pentru diabet,
pentru nervi şi durere la degetul mare de la picior,
(da, mă, gută îi zice, şi uitasem, pardon!),
important e că adormim buştean
şi ne trezim aşa măi pi la ‘namniaz...
Reflex, deschidem iar cutia Pandorei...
I-auzi, sare Mariţa, alt accident!
Stinge, fă, drăcia aia,
că arde gazul de pomană!
Nu vezi că ăştia mint de-ngheaţă apele?
Unde vezi tu maşină pe uliţa noastră
şi accident pe deasupra?
Bagă-te-n pat la căldurică,
amu’ trebuie să vie pensia
şi - o să fii nevoită să te dai jos din pat
să faci focul, s-aduci lemne,
eu le-am tăiat, atâta lucru oi fi şi tu în stare:
să le bagi în sobă...
Dar tebuie să-nceapă mireasă...
Nicio mireasă!
Când s-o-nsura fi-tău, te sună el din Germania,
dacă s-o mai însura,
că i-a cam trecut forfonu’...
Din ce-a ales şi tot ales ajunse şi la cules!
Se putea să nu cârteşti!?
Tot cum te-am pomenit!
I-auz’, telefonu'!
Altă drăcie! Nu l-ai scos din priză?
Păi dacă sună fata din America?
Vezi să nu!?
(i- tăie moş Bodrângă şi se-ntoarse
cu curu’)
Ptiu!

[Ion Lazăr da Coza]

Ptiu!

da Coza

[Sofia Sincă]

Aceeași stare. Scoate primul vers, de tot. Renunță la el. Și așa, tot cu o concluzie începe textul. Eu aș începe cu versul patru, iar pe al doilea și al treilea, le-ași integra pe undeva... De primul nu e loc. Face parte din altă poveste.

În rest este textul tău ce te caracterizează, exprimare într-un amestec de rural cu urban.

Nu trebuia s-o mai pui o dată, putea fi modificată acolo... dar, lasă e bine și așa.

Sofy