Nu ştiu
cum am ajuns iar
pe
câmpul minat al copilăriei
Iarba-i până la genunchi
şi
creşte în continuare
Cărţile sunt jucăriile mele preferate
Mă joc numai cu tine dragoste
Partidele noastre
durează de-o viaţă
Aşa că înţeleg foarte bine
De ce ura mă invidiază şi ea
tot
din copilărie
Însă
nu mă plâng decât în versuri
Dacă se poate
albe În afara foilor pe care scriu
n-am mai văzut zăpadă
din mileniul trecut
Insomnia îmi dă deşteptarea
În fiecare dimineaţă
semnează
condica de prezenţă
înaintea mea
Şi azi
stăm la rând
După mine
urmează Dumnezeu
Şi cum mai am totuşi
un dram de politeţe
trec
între
Dumnezeu
şi
moarte
Adaugă un comentariu
mă-nclin!
Discurs captivant, final pe măsură.
da Coza
Discurs poetic într-o gamă melancolică, copleșitoare, cu un titlu care sugerează multe.
Am citit și am apreciat!
Sofi
Însă
nu mă plâng decât în versuri... îndeajuns, pentru a ajunge în sufletul cititorului! :)
Ca-ntotdeauna, drag popasul!
/Insomnia îmi dă deşteptarea / În fiecare dimineaţă/ ( Costel Zăgan - Comedia artei şi a vieţii)
Dată fiind situaţia, nu e greu de aflat pe care continente îşi face veacul insomnia autorului...
Frumos poem! Un mesaj pe măsura trăirii lirice prezente, cu un final excelent!
Felicitările mele!
J' Arrive!
© 2018 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE