Chetă

[Ion Lazăr da Coza]

 

 

Aş face o chetă, să strâng de-o veşnicie.

I-aş da-o poetului să întocmească el apoi,

de dinaintea Big Bang-ului,

un alt Univers,

o altă lume,

că de asta-i veşnic nemulţumit.

Unica remanenţă, mi-a zis,

ar vrea să fie poezia –

contribuiţi, vă spun,

cu ce aveţi: un vraf de cărţi,

o plachetă,

o metaforă...

Posesorii de acţiuni

vor călători la business class

înspre haosul perfect.

 

[Ion Lazăr da Coza]

Îmbrățișări, Sofia!

[Valeria Merca]

Adevărat, haosul perfect ne încolțește. Din păcate, Poezia zilelor noastre nu e absolvită de un asemenea viciu. Un poem inteligent construit, scris cu amărăciune și indignare.
Rezon, drag da Coza!

[Ion Lazăr da Coza]

Desigur, J' Arrive!, parnasienii nu s-ar înghesui - ei sunt cu armonia, nu cu haosul... :)))

Preţuire,

[Vasilisia Lazăr]

Eu contribui cu o iubire. Ea sigur e remanentă. Și e și cea mai frumoasă poezie.

Interesantă ideea, interesantă construcția. Felicitări!

[Sofia Sincă]

Pot contribui la această chetă cu... îndemn, susținere. :))

Inedită temă, inedită alcătuire. Ideea intră în sufletul cititorului șuvoi, vibrândă. Într-un poem destul de scurt ai adunat visuri de ieri şi de azi, regret, vise neîmplinite, dar și investirea poetului cu ceea ce i se cuvine.

O încântare acest poem!

Sofi