Cheia
CHEIA
Ionel Mony Constantin
Azi ştiu cum e s- ajungi femeia
Aflată la apusul vieţii
Din care a rămas scânteia
Ce-o tachinează nătăfleţii
Pe când eram o domnişoară,
Mergând la braţ pe bulevard
Simţeam cum trupul se-nfioară.
Şi-n tine mă topesc şi ard
Te aşteptam seară de seară
Iar clipele-mi păreau prea lungi
Ai mei erau plecaţi din ţară
Şi ne iubeam ca doi nătângi
Când luna ne bătea-n fereastră
Primind mesaje de la ei
Aveam pentru iubirea noastră
Păstrat un lanţ întreg de chei
Au revenit după o vară
Iar mama s-a mirat că m-a
Văzut puţin mai rotunjoară
Dar cheia tot nu o găsea
De mult e dusă ziua-aceea
Când tu băteai la uşa mea
Iar eu păstram pitită cheia
Într-o cutie de halva.
•
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Valeria Merca Duminică
-
Nostalgii... nostalgii/ Sățioase și hazlii! :)
Drag popasul.
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă Vineri
-
O versificație drăguță. De tip arhaic și tema și aranjamentul versului, cu tenta ironică nelipsită.
Îmi amintesc cutiile de halva... Altă viață!
Am citit cu multă plăcere,
Sofi
Despre
link-uri utile
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
Zile de naştere sărbătorite mâine
donații
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
Activitatea Recentă
Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE