Cât de străină

[gina zaharia]

– Mi-e greu să port, iubire, un lanț cu flori de lună,
Să-l fac să strălucească pe-o inimă nebună,
Mergând printre amurguri să ia cina cu tine,
Deşi cetatea-ntreagă-i pierdută sub ruine!

– Aşteaptă-mă deseară, dar încuiată-i poarta,
Iar scările-s ascunse şi nici nu-i cina gata;
Eu sunt un lan de gânduri pe-un colţ de stea tăcută
Și-ţi bat mereu la ușă cu sete absolută.

– Te vreau fiinţă, şoaptă, îmbrăţişare vie,
Nu stea de foc pierdută în zbor spre veşnicie,
Nici chip de nemurire pe-o operă de artă ,
Ci rouă de fântână cu rădăcini de piatră!

– Mai este-un veac de veghe, şi lacătul la uşă
S-o rupe-n mii de ţăndări sub falduri de cenuşă.
Rămâi în turnul nostru, ai grijă să nu-l afle
Și să-l prefacă hoţii în sunete de harfe.

Mă răsucesc pe-o clipă, mă pierd în noapte-adâncă
Iar universul nostru e îngropat în stâncă.
Peste văzduhul firii, toți norii se adună
Să-mi fure infinitul. Și cât sunt de străină!

[gina zaharia]

Da, Sofy, versul clasic e una din iubirile mele. Și câte rime nu s-au zbenguit sub privirile tale, de-a lungul anilor:)

Îmbrățișez gândul tău minunat,

[gina zaharia]

Mulțumesc, Ioan!

[gina zaharia]

Poate că am o rezervă de senin sub nori, Gabi:)

Drag,

[gina zaharia]

Elena, infinitul meu sunt prietenii, mulțumesc pentru gândul tău bun.

Drag,

[chindea maria elena]

Vai, draga mea, se poate o astfel de poznă? Să te bântuie furii şi să nu-mi dai de veste???!!! Ştii doar că sunt stăpâna fulgerelor şi-a trăznetelor: ţii fugăream de le săreau picioarele prin urechi!!!:)))) Acu, dincolo de glumă, traversăm atâtea dimensiuni interioare, alchimizările lumilor interioare şi exterioare sunt atât de uluitoare, încât e posibil să avem senzaţia de înstrăinare şi faţă de noi înşine nu numai faţă de lumea înconjurătoare! Frumos perimetru le-ai dat stărilor şi trăirilor tale! Şi stai liniştită, nimic nu ni se poate fura dacă nu suntem noi de acord! Drag, Gerra

[lecu rodica]

Ceva a la Esenin...o mare libertate de tonuri,efuziuni lirice,stil imnic...despre simtire...distilari de stari...

da,uneori renastem si nu ne mai recunoastem...

A fi viu inseamna a fi si imperfect,in formula ideala nu incap decit statuile...

[Ana Ardeleanu]

"Mi-e greu să port, iubire, un lanţ de flori de lună,

Să-l fac să strălucească pe-o inimă nebună"

frumoase versuri stau la pândă

să fure infinitul

[Ion Lazăr da Coza]

Înainte de ci se pune virgulă.

Ce ar fi de adăugat? Poate felicitările noastre.

da Coza

[Chris]

Infinitul e la tine Gina! :))

[Sofia Sincă]

Versul clasic, una dintre iubirile tale. Dar el alunecă cu mult patos, cu dăruire, talentul creator răbufneşte din fiecare cuvânt. Mânuirea versului este magică, sculpurală prin marea de cuvinte. Un dialog dansant pe ritmuri celeste.

Admiraţie, Sofy!