Cât de străină

[gina zaharia]

– Mi-e greu să port, iubire, un lanț cu flori de lună,
Să-l fac să strălucească pe-o inimă nebună,
Mergând printre amurguri să ia cina cu tine,
Deşi cetatea-ntreagă-i pierdută sub ruine!

– Aşteaptă-mă deseară, dar încuiată-i poarta,
Iar scările-s ascunse şi nici nu-i cina gata;
Eu sunt un lan de gânduri pe-un colţ de stea tăcută
Și-ţi bat mereu la ușă cu sete absolută.

– Te vreau fiinţă, şoaptă, îmbrăţişare vie,
Nu stea de foc pierdută în zbor spre veşnicie,
Nici chip de nemurire pe-o operă de artă ,
Ci rouă de fântână cu rădăcini de piatră!

– Mai este-un veac de veghe, şi lacătul la uşă
S-o rupe-n mii de ţăndări sub falduri de cenuşă.
Rămâi în turnul nostru, ai grijă să nu-l afle
Și să-l prefacă hoţii în sunete de harfe.

Mă răsucesc pe-o clipă, mă pierd în noapte-adâncă
Iar universul nostru e îngropat în stâncă.
Peste văzduhul firii, toți norii se adună
Să-mi fure infinitul. Și cât sunt de străină!

[gina zaharia]

Lisia, mulțumesc! Au prefăcut-o hoții în sunete de harfe:)

Drag,

[gina zaharia]

Mara, un gând bun din universul meu! Cu drag,

[Vasilisia Lazăr]

Oare cum mi-a scăpat minunea asta?

[Mara Dumitru]

Daca m-am lasat furata constienta sau nu,n-as fi singura insa,infinitul,nu ar indrazni cineva sa mi-l fure.Este al meu,doar al meu.

[gina zaharia]

Gerra, cu prieteni ca tine, nimeni nu se atinge de turnul meu, sunt sigură:)

Îmbrățișări, cu drag!

[gina zaharia]

Ioana, toată prețuirea! Mulțumesc!

[gina zaharia]

Rodica, mereu ai avut o scară senină pentru mine! Îmbrățișări, cu drag!

[gina zaharia]

Ana, mulțumesc! Trecerea ta mă bucură!

[gina zaharia]

Mulțumesc, da Coza! Totdeauna mi-ai dat încredere!

[gina zaharia]

Augusta, mă pierd în culorile lui:) Mulțumesc!