– Mi-e greu să port, iubire, un lanț cu flori de lună,
Să-l fac să strălucească pe-o inimă nebună,
Mergând printre amurguri să ia cina cu tine,
Deşi cetatea-ntreagă-i pierdută sub ruine!
– Aşteaptă-mă deseară, dar încuiată-i poarta,
Iar scările-s ascunse şi nici nu-i cina gata;
Eu sunt un lan de gânduri pe-un colţ de stea tăcută
Și-ţi bat mereu la ușă cu sete absolută.
– Te vreau fiinţă, şoaptă, îmbrăţişare vie,
Nu stea de foc pierdută în zbor spre veşnicie,
Nici chip de nemurire pe-o operă de artă ,
Ci rouă de fântână cu rădăcini de piatră!
– Mai este-un veac de veghe, şi lacătul la uşă
S-o rupe-n mii de ţăndări sub falduri de cenuşă.
Rămâi în turnul nostru, ai grijă să nu-l afle
Și să-l prefacă hoţii în sunete de harfe.
Mă răsucesc pe-o clipă, mă pierd în noapte-adâncă
Iar universul nostru e îngropat în stâncă.
Peste văzduhul firii, toți norii se adună
Să-mi fure infinitul. Și cât sunt de străină!
Adaugă un comentariu
Lisia, mulțumesc! Au prefăcut-o hoții în sunete de harfe:)
Drag,
Mara, un gând bun din universul meu! Cu drag,
Oare cum mi-a scăpat minunea asta?
Daca m-am lasat furata constienta sau nu,n-as fi singura insa,infinitul,nu ar indrazni cineva sa mi-l fure.Este al meu,doar al meu.
Gerra, cu prieteni ca tine, nimeni nu se atinge de turnul meu, sunt sigură:)
Îmbrățișări, cu drag!
Ioana, toată prețuirea! Mulțumesc!
Rodica, mereu ai avut o scară senină pentru mine! Îmbrățișări, cu drag!
Ana, mulțumesc! Trecerea ta mă bucură!
Mulțumesc, da Coza! Totdeauna mi-ai dat încredere!
Augusta, mă pierd în culorile lui:) Mulțumesc!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE