câți trandafiri n-am sădit cu mâinile tale
câte privighetori n-au cântat în culori
și câte scântei n-au venit să vadă
cum e să respiri
prin plămânii iubirii
deseori te-am văzut numărând rădăcinile
de ieri și de mâine
fiecare avea câte ceva
din gândurile tale
împletite în lumină
când ai trecut prin parfumul lui iunie
ai ridicat eșarfa cu care vântul
îmi acoperise ochii
doar cât să poți zări
cu adevărat
dragostea
Adaugă un comentariu
Parcă n-aș vrea să-mi treacă, da Coza, toate poeziile mele în care am scris despre bătrânețe ori pierderea celor dragi, m-au întristat. Mulțumesc!
Mereu îndrăgostită în poezie.
da Coza
Tocmai ce-am găsit niște note prin iarbă, Valeria. Am zis să fiu prietenoasă cu ele și le-am cules :)))
Mulțumesc!
Pretenții de iunie, Sofi! :))) Mulțumesc!
Colorat, viu - cântecul pe care ni-l propui, dragă Gina!
Am citit cu mare drag
Cântec, culoare, parfum pur al naturii și iubire. Ce-și poate dori poeta mai mult și noi alături de ea.
Vară explozivă!
Cu deosebita plăcere a poemului,
Sofi
Astăzi nu este ziua de naştere a nimănui
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE