Caloian

[Ion Lazăr da Coza]

 

Nu-i drept

dar așa e

treburile muierii în gospodărie nu se văd

obosită

când moțocul și-l pune pe căpătâi

nici măcar ea nu-i mulțumită

de câte peste zi a făcut darmite

vreun brusture de soț

bate ăsta o scândură-n gard nouă

zece ani e acolo până putrezește

pune un pom

și nepoții mezdresc din roade

face-o fântână

veșnicie scrie pe ghizd

aduce-o căruță de lemne

o lună iese pe cabalaie fum

că după lemne era dus și Bofică a' lu’ Mârțog

dar proastă

proastă zi și-a ales

că-i fusese drumul tot

o fleşcăială amorțită de ger

iar buzatu’

cu obraji de gheață

de când s-a răsturnat a doua oară căruța de-a

descărcat-o și-a-ncărat-o iar săracu’

numa’-n șale l-a pupat pân’ a ajuns

pe-nserat

în ogradă în casă

nevastă-sa zolea într-un feredeu

niscai rufe

– Bre, Bofică… Și așa ești ud…

Adu, ’netale, două cofe cu apă…

Hât!... Bât!... Dât!... își strivi ăsta

de cerul gurii

pandaliile cu limba dar

se-arătă drăgăstos ca

vântul de primăvară

și apă-aduse din gârla bragă

păstrându-și zâmbetul

o făcu pe caloianul –

fleoșc

pleoșc

– Acu’ ești și mătăluță udă…

Așa că te poți duce după apă.

 

Și s-a dus.

 

Cu moțocu’ leoarcă.

             moțoc = coc, conci, pup etc.

             cabalaie = hoarnă, horn, coș de fum, ogeac, bageac, urloi...

                           din ciclul „La Ghizunie”

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Am citit! Îmi plac figurile de stil pe care le folosiţi... şi îmi place cum sună! Scrieţi într-un fel... am mai spus-o... mie îmi place în mod special! Trăiesc uneori descrierea dumneavoastră şi pătrund în acel arhaic ce vine din negură de vremi. Aştept în continuare!

Toată consideraţia, domnule da Coza!

[Gabriela Grădinariu]

Alte exponate în vitrina literară creionate cu vervă umoristică, într-un limbaj de un pitoresc remarcabil. Nu mai am cuvinte de laudă!

[Ana Ardeleanu]

"se-arătă dragăstos ca

vântul de primăvară"

"Cu moţocu' leoarcă"

Am citit cu plăcere şi amuzament!