Cărări ascunse

[Vezi blog]

Spune-mi cum se-ascunde cerul printre valurile mării 
ca un trubandur sălbatic într-o lume neștiută, 
şi de ce salba de stele peste umerii-nserării 
oglindindu-se-n adâncuri din lucire-i împrumută? 

Cine și-a uitat tăcerea undeva la țărm de mare 
când privind ceru-n adâncuri s-a crezut un înger viu 
cu-aripi frânte de lumină printre stele căzătoare 
care-i poartă măreția prin acest frumos pustiu? 

Numai tu poți da răspunsul cum se întâmpla odată 
când ținându-ne de mână aruncam visele-n valuri, 
numai tu dulce  iubire  cu privirea-nmiresmată
poți găsi cărări ascunse în nisipul de pe maluri. 

În zadar mă poartă pașii într-un port știut de mine, 
în zadar nutresc speranțe într-o viaţă efemeră, 
tot ce-a fost cândva mă leagă doar cu visele de tine 
şi de-atunci îmi este marea tot mai tristă și stingheră.

[x]

Multumesc Iris pentru popas si lectura!

Cu drag!

[x]

Multumesc domnule da Coza pentru popas si comentariu!

Cu pretuire!

[x]

Multumesc Lavinia pentru trecere!

Cu drag!

[Ion Lazăr da Coza]

Deși unele cuvinte se repetă, ele ajută la crearea atmosferei.

O poezie ce mustește de romantism. Seduce!

da Coza

[Lavinia Elena Niculicea]

 O poezie plină de farmec. Am citit cu plăcere!

[x]

Multumesc Sofy pentru popas, lectura si comentariu!

Cu drag si pretuire!

[x]

Mihaela iti multumesc pentru lectura!

Cu drag!

[Sofia Sincă]

În ritm eminescian, o poezie excelentă, vibrantă, vrăjită şi deosebit de romantică. Primul vers este fascinant. Şi tac! Să nu tulbur vraja...

Am citit şi m-am umplut de frumos!

Sofy