Cântec îndepărtat
Te-am zărit într-un vis, strângeai frâul la murg
Și mestecenii-n drum se-nclinau în amurg.
De la geam îmi doream o privire s-arunci
Și-un sărut să îți fur de pe buzele dulci.
Dar de unde să știu, că un semn n-ai să faci
Și te pierzi la galop în plin câmp printre maci?
Simt cum versul de-atunci, nu mai curge domol
Bate stins doar prin somn ca pendula pe hol.
Luna pe cer, iată!... și ea se tot miră
Cum ielele-n iazuri în dans se înșiră.
Iar noaptea (ce clopot!), în inimă-mi sună
Zadarnic mi-s ochii spre zări... doar furtună.
Și gânduri de-a valma, ca norii dau roată
Tot la porți închise insistând să bată.
Adaugă un comentariu
Ion Lazăr da Coza: Tocmai asta, prietene, poate să îmi fi părut doar un vis, vrând să trezească în poet puterea vitală de a curma visul și în cer s-o face sălaș unde gândim că vom sta și la povești despre unele dureri ale noastre. Îmbrățișări dragi!
Vis calin, romantic...
da Coza
Mihaela P: „Visuri sunt și unul ș-altul... Eu rămân ce-am fost: romantic” - ... cornul sună! Da, Mihaela, acesta sunt. Salutări oriunde te-ai găsi!
melancolic, frumos!
Mihaela S: citindu-te, am avut impresia unui globuleț, strălucind aparte, în pomul de Crăciun. Bucuria darului găsit de tine în poezie (poezia lumii), e și bucuria mea. Doar e luna cadourilor. Un popas plăcut!
Valeria: iubirile târzii parcă sunt mai puternice ca frunzele mai vechi care abia se mai țin pe ramuri, zice un cântec, vechi și el. Vibrațiile târzii vin din vibrații mai vechi, ca vinul vechi. Încântat că ți-au plăcut acele versuri, dragi și mie.
Sofia Sincă: voi rectifica acel vers în manuscris, mulțumesc! (Cum spunea Diogene: nici să nu te apropii de foc prea tare, ca să nu te ardă, nici să te duci prea departe, ca să nu îngheți) Învățăm... de la toate, cum spune cântecul. Drag popasul d-voastră!
Când liricul lui Tudor îmi bate la ușă, deschid porțile... ce dar frumos!
Mulțumesc!
Un amestec de melancolie și vis, plămădit din vibrații târzii. Mi-a plăcut mult:
Simt cum versul de-atunci, nu mai curge domol
Bate stins doar prin somn ca pendula pe hol.
Drag popasul!
Versuri pline de amor, versificație ce răscolește tandreţe, simţuri şi pun stăpânire pe inimi. Desigur cu multă melancolie. Așa ceva a fost odată și odată... Acum doar prin gânduri, prin fantezii, așa cum spune de fapt și titlul.
La ultimul vers este scăpare de ritm.
Tot la porți închise insistă să bată. - și parcă s-a rezolvat.
Am citit cu plăcere,
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE