Constelații de ciulini
explodează peste câmpuri;
Știuci de jad, cu solzii fini,
fecundează moi adâncuri.
Untdelemn pe luciuri vii,
ceața limba-și unduiește
și cu pofte jilăvii
sâni de nuferi arcuiește.
Din lăuntrul lui barbar
cerul tremură titanic;
Clar absorb stele din Car
zori tânjind sărut vulcanic.
Congregații de stejari,
verzi în rădăcini și-n frunză,
își răscoală ghinde tari,
când zăresc trecând o muză.
Adaugă un comentariu
:)
Vasilisia, mulțumesc pentru comentariu și apreciere! Muza-i di vină! :)
Mihaela Popa, mersi pentru apreciere!
Și pastel, și erotism, și profunzime, și simbol, și metaforă, de toate. Inedit!
ludic, bine lucrat, frumos!
Mulțumesc, Chris, pentru atenție!
de fiecare data creati imagini inedite
foarte frumos...
Mulțumesc, Ana Câmpeanu, pentru analiticul comentariu! Da, comuniunea cu natura este crezul meu poetic.
Mulțumesc, Valeria!
Limbajul este elevat, strălucitor, îmi amintește de poezia lui Ion Barbu. Sonorități spectaculoase și elegant puse în valoare cu finețe și meșteșug! Apariția muzei naște bijuterii lirice! Aparent pastel, poemul este o rafinată prezentare a universului poetic interior ce își ia forța din energia universală. Eu percep acest poem ca pe o confesiune lirică, un crez poetic. Și se simte spiritul ludic al autorului. M-am delectat!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE