Când zăresc trecând o muză

[gabriel cristea]

Constelații de ciulini
explodează peste câmpuri;
Știuci de jad, cu solzii fini,
fecundează moi adâncuri.

Untdelemn pe luciuri vii,
ceața limba-și unduiește
și cu pofte jilăvii
sâni de nuferi arcuiește.

Din lăuntrul lui barbar
cerul tremură titanic;
Clar absorb stele din Car
zori tânjind sărut vulcanic.

Congregații de stejari,
verzi în rădăcini și-n frunză,
își răscoală ghinde tari,
când zăresc trecând o muză.

[Vasilisia Lazăr]

:)

[gabriel cristea]

Vasilisia, mulțumesc pentru comentariu și apreciere! Muza-i di vină! :)

[gabriel cristea]

Mihaela Popa, mersi pentru apreciere!

[Vasilisia Lazăr]

Și pastel, și erotism, și profunzime, și simbol, și metaforă, de toate. Inedit!

[Mihaela Popa]

ludic, bine lucrat, frumos!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Chris, pentru atenție!

[Chris]

de fiecare data creati imagini inedite

foarte frumos...

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Ana Câmpeanu, pentru analiticul comentariu! Da, comuniunea cu natura este crezul meu poetic.

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Valeria!

[Ana Cîmpeanu]

Limbajul este  elevat, strălucitor, îmi amintește de poezia lui Ion Barbu. Sonorități spectaculoase și elegant puse în valoare cu finețe și meșteșug! Apariția muzei naște bijuterii lirice! Aparent pastel, poemul este o rafinată prezentare a universului poetic interior ce își ia forța din energia universală. Eu percep acest poem ca pe o confesiune lirică, un crez poetic. Și se simte spiritul ludic al autorului. M-am delectat!