când sunt tristă
adun toate poemele nescrise
le strang cu bucurie la piept
şi las anxietatea în urmă
agăţată de noaptea trecută
dar noptile vin una după alta
şi temerile mele se-ntind
ca o pânză de păianjen
uitată într-un colţ de săptămână
Adaugă un comentariu
Nu va suparati, sincer, nu mai dati sfaturi daca nu va pricepeti.
Corina, asta e enuntul tau :) ?
Multumesc pentru sfaturi, domna Sinca. Stiti ce insemna enunt, enuntare, lingvistica enuntiativa fondata de Benveniste? Trebuie sa mai adaug putin zahar si sare de lamaie sa-l fac mai acrisor? Lasand gluma, daca nu sunteti critic profesionist, nu puteti decat sa va dati o parere: imi place sau nu. Nu exista critici amatori.
temerile mele se-ntind
ca o pânză de păianjen
uitată într-un colţ de săptămână :)
Se simte durerea singurătății dar ar trebui mai elaborat. Sofy are dreptate.
Un enunț romantic, atât ai realizat aici. Poezia cere mult mai mult. Cere trăire, mister, farmec, metaforă, multe, multe figuri de stil, încât să lase fiori în urmă.
Pentru o încercare este bine.
Sofy
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE