Damigeana şi-un butoi,
Vecini de vreun an sau doi,
Duceau traiu - n bună pace...
Ucigă-te cruce, drace,
Nu ştiu cum mi se brodi
Într-o oarecare zi
Damigeana se porni
Din senin a cleveti,
Iar butoi se răzvrăti,
Tot văzând-o plină ochi:
- Să nu-ţi fie de deochi,
Mi te ajunseşi, vecină,
Împodobită-n verbină,
Gulerată, înmănuşată,
Unde te grăbeşti, surată?
Nu te-i fi ducând la bal!?...
- Mai tacă-ţi fleanca, ţambal,
Treaba me unde voi mere!...
- Să - ţi prinzi mintea cu muiere!?
Poţi să te dai rostogol,
Doaga dacă-ţi sun-a gol,
Nu te mai bagă în seamă
Nici măcar o... damigeană.
Apoi zise pentru sine:
- „Va mai fi o zi şi... mâine”.
Uite-aşa timpul trecând,
Nici că v-ar trece prin gând,
Damigeana se golea,
Iar butoiul se umplea
Cu prune mari şi boghete...
- Mi te ajunseşi, proclete ?
Îl luă-n pene damigeană;
- Ştiu eu !? Reflectam, cucoană,
Că de când e lumea dată
Se tot învârteşte-a roată...
- Ba că mult îmi pasă mie !
I-o tăie cu fudulie
Înţepata cea nurlie...
Să tot fi fost chindie
Când stăpân, mare jidan,
Ce-ajunsese de haram,
Deşertă butoiul ras
Într-un foarte mare vas...
- Vecine, mai eşti pe-acas’?
Nu mi-l iertă damigeană...
- Îţi arde de glumă, nană!?
Praful se-alese de noi,
Abia îngăimă butoi...
Iară de atunci tac mâlc,
Priceput-aţi, sigur, tâlc.
Morala:
Atunci când ai burta plină,
Nu te sumeţi, vecină,
Mai degrabă chibzuieşte,
Că roata se învârteşte !
Adaugă un comentariu
Corect, roata se învârteşte! :)
Pe lângă remarcatele deja greșeli de redactare, și nu toate reparate, mai semnalez una:
Apoi zise pentru sine:
- „Va mai fi o zi şi... mâine”. >
Apoi zise pentru sine:
„Va mai fi o zi şi... mâine.”
Eu am depistat și ruperi de ritm, iar masculinizarea damigenei (Nu mi-l iertă damigeană...) e oribilă. Morala e (re)luată din text...
De revăzut.
da Coza
A mai rămas de corectat cratima la v3 şi v19 şi de marcat dialogul dintre ''damigeană'' şi ''butoi''. Între ''gulerată'', ''înmănuşată'' lăsăm spaţiu.
Câteva greşeli de tastare: nu se lasă spaţiu la utilizarea cratimei; ''Mpodoita'' vrea să fie ''împodobită''; ''ditai mare'' e pleonasm. Corect e ''ditamai'', sau ''ditai''; ''oare’s’care '', nu există această formă a adjectivului nehotărât: ''oarecare "sau ''oareşcare'' - formă populară.
Apreciez prozodia corectă, cât şi construcţia fabulei. Am citit cu plăcere.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE