Bătrânul cu ochi verzi

[gina zaharia]

Cu siguranță că și bătrânul cu ochi verzi a iubit cândva.
Trage amintirile în piept odată cu fumul de țigară,

apoi le aruncă în vârtejul timpului.
Nu știu de unde coboară, nici dacă cerul de la fereastra lui
e încruntat, 
dar îl zăresc în fața blocului meu, pe o bancă, mereu în același loc.
Privirile sale zgârie pământul cu atâta finețe
că amețesc iarba, 
le cerne printre razele primăverii și parcă le așază într-un plic.
Cine știe, undeva la capătul gândului
e o cutie poștală.
Și un parfum puternic, poate un con de brad și o oglindă.

Peste drum, o echipă de fotbal amestecă sunete
și cifre, 
un autobuz plimbă străzile într-un film vechi, 
niște gânduri tușeșc lângă poarta zilei,
un cerșetor adoarme peste ele, 
trecutul clocotește ca un țipar într-o barcă de salvare.
Și totuși, bătrânul cu ochi verzi prinde asfințitul în pumn
și îl duce acasă.
În urma lui, gărgărițele au invadat cerul, ca niște picuri de mir
în candela inimii.

[Nikol MerBreM]

Impresionant, bătrânul tău cu ochii verzi, Gina! Îmi fuge gândul la "Bătrânul și marea"!
Drag,
Nikol

[Sofia Sincă]

Un tablou bine descris, metaforic.

Am citit cu plăcere,

Sofi

[Valeria Merca]

Pe Bătrânul cu ochii verzi nu poți să-l confunzi. :) Mi l-a prezentat Gina Zaharia! :)

Minunate imagini/ secvențe lirice ai creat.

Felicitări, poeta noastră!