poate așa râurile se vor întoarce la izvoare
în corul nocturn să realeagă rădăcinile
de mâine să nu-ți mai aud glasul tânguit
- maia eu nu am rădăcini
maia de ce nu uzi plantele
și ele săracele s-au uscat de prea multe ploi
da...
de la răsărit veneau și eu care credeam că de acolo vine
doar arhanghelul gabriel
să binecuvânteze părul lung al frunților albite
părul lung până în adâncuri
adâncuri luminate de sabia luminii
ascultă tu cel mărunt
când mă voi trezi
va fi prima zi
în care chipul tău uimit va învăța să citească coaja copacilor
căldură sabiei
... poate ești orb
poate nu ai văzut mama care din zori și până în seară
împletea rădăcini temeliei din încheietura mâinii
poate furiile ți-au furat respirația
las gândurile în somn să urce scara cu floarea în dinți
tu doar asteaptă
Adaugă un comentariu
Multumesc din suflet prieteni dragi...D-zeu sa fie cu voi mereu sa va lumineze calea...Va iubesc!
Deosebite imagini, felicitari!
Am citit cu multă plăcere!
da Coza
În noaptea aceasta vreau să adorm cu poemul tău în gând!
... poate ești orb
poate nu ai văzut mama care din zori și până în seară
împletea rădăcini temeliei din încheietura mâinii
Foarte frumos poem :))
Maia, poemul tău e adorabil!
Mi-a fost dor de poemele tale!
"las gândurile în somn să urce cu floarea în dinţi
tu doar aşteaptă"
Încântată de lectură!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE