astăzi te-ai desfrunzit de stările tale
ţi-ai aruncat teama în zborul păsărilor
oprind şi pentru tine o aripǎ
să poţi pluti uşor peste viaţa-ți subţire
gândurile nu ți se mai zbat pe tâmple
ci se rotesc credincioase deasupra adevǎrului
ți-am simțit zâmbetul puțin crispat
anticipând dependența
întoarcerii în amintiri
uneori
mușcǎ din universul în care aleargǎ uitarea
nǎvǎlind prin toate încheieturile fluid cald
încǎlzind inima
am dreptate
astǎzi
lumina ți se dizolvǎ în privire
înfǎșurându-ne pe amândoi echilibrul
îți potrivești pașii dupǎ timpul meu
umbra prezentului tǎu cǎlcǎ peste trupul meu
iar inima mea s-a umplut cu sângele tǎu
oricât m-aș preface cǎ nu observ
m-ai asediat niarne
simțind cum îmi respiri viața
niarne=apelativ adresat sinelui
17 ianuarie 2011
Adaugă un comentariu
Gabriela, Sofy, Mihaela, Gina, bucurie-n suflet mi-aduc cuvintele voastre! Vǎ mulțumesc!
o aripă care îmbracă orizonturi cu talent
admirație, Rodica!
O clipă de relaxare a eului nu prisoseşte nimănui. Metafore luminoase scriu poem mirific, îmbrăţişând efectele artistice ale sufletului.
Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!
Impacarea cu propriul sine este idealul spre care tindem si conditia fericirii. Deosebit de frumos!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE