astăzi n-ai fost ca înainte niarne*...

[Rodica Lupu]

  

 

astăzi te-ai desfrunzit de stările tale

ţi-ai aruncat teama în zborul păsărilor

oprind şi pentru tine o aripǎ

să poţi pluti uşor peste viaţa-ți subţire

 

gândurile nu ți se mai zbat pe tâmple

ci se rotesc credincioase deasupra adevǎrului

 

ți-am  simțit zâmbetul puțin crispat

anticipând dependența

întoarcerii în amintiri

uneori

mușcǎ din universul în care aleargǎ uitarea

nǎvǎlind prin toate încheieturile fluid cald

încǎlzind inima

 

am dreptate

astǎzi

lumina ți se dizolvǎ în privire

înfǎșurându-ne pe amândoi echilibrul

îți potrivești pașii dupǎ timpul meu

umbra prezentului tǎu cǎlcǎ peste trupul meu

iar inima mea s-a umplut cu sângele tǎu

oricât m-aș preface cǎ nu observ

m-ai asediat niarne

simțind cum îmi respiri viața

 

 

niarne=apelativ adresat sinelui

17 ianuarie 2011

 

[Rodica Lupu]

Gabriela, Sofy, Mihaela, Gina, bucurie-n suflet mi-aduc cuvintele voastre! Vǎ mulțumesc!

[gina zaharia]

o aripă care îmbracă orizonturi cu talent

admirație, Rodica!

[Sofia Sincă]

O clipă de relaxare a eului nu prisoseşte nimănui. Metafore luminoase scriu poem mirific, îmbrăţişând efectele artistice ale sufletului.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

[Gabriela Grădinariu]

   Impacarea cu propriul sine este idealul spre care tindem si conditia fericirii. Deosebit de frumos!