anticariat de lumină

[gina zaharia]

parcă n-aș vrea să știu
unde e seiful acela cu aripi care de care mai catifelate
le-am purtat pe rând
și eu 
și tu 
credeam că suntem printre norocoșii 
care au descoperit cum se transformă rugina în aur
bijutieri ne-am făcut mai târziu
mituiam vameșii miopi până ce unul dintre ei ne-a avertizat 
că evaziunea de suflet se pedepsește cu un zbor la 180 de grade

ei da 
pasăre să fii vânător fotograf ori soldat cu frontul sub braț 
și tot te alegi cu o săgeată invizibilă
atinsă de talpa unui uriaș care tot plimbă un spectacol de turnir 4D 
pământul e un aeroport de unde vin și pleacă emoțiile
și nu mă mir că acolo se întâlnesc profesorul corigent la neuitare
și pescarul mușcat de o cobră
mototolesc zilele într-un sac și tot mai au de vorbit 
am tras cu urechea
dar n-am auzit decât șuieratul unui tren pe linie moartă

zic și eu 
mâine s-ar putea să fie nor pe rochia mea cu flori albastre
să nu văd câți diezi dansează cu noi în mijlocul deșertului
și nici dacă luna se odihnește cu aceeași grație
pe umerii fini ai statuii de pe strada dreaptă 
într-un fel sunt datoare
stau de veghe lângă lampa din podul cu vechituri 
unde odată și odată voi deschide un anticariat
de lumină.

[Chris]

frumos

si eu am retinut versul cu pamantul

citit cu aceeasi placere,...

[autor necunoscut]

A trebuit să plâng ca să aflu cum străluceşte o lacrimă.

Frumos, mult prea frumos!

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

pământul e un aeroport de unde vin și pleacă emoțiile

La fel e și poezia Ginei Zaharia.

Superb!

[Mirela Ciupercă]

Purtătoare de melancolie!Recitesc,cu drag,și-aproape că mă regăsesc în povestea ta.Felicitări!

[Ion Lazăr da Coza]

Un mărgean din lumea veşnic îndrăgostitei Gina Zaharia.

da Coza