Anotimpuri mă cheamă să le descalț de umbre

[Mihaela Roxana Boboc]

nu 

n-am să zăbovesc prea mult în tina cuvântului

anotimpuri mă cheamă 

să le descalț de umbre

te caut printre atâtea siluete adâncite în miazănoapte

ai fi zis că iubirea nu duce cu sine pulsul

în albia amintirii

totuși în mâna care se strecoară caldă

pe umerii poeziei

Dumnezeu a așezat o viață în plus

pentru fiecare ceas fără tine.

13 mai 2014

[Mihaela Roxana Boboc]

Irina, Adelaide, Ionică, vă mulțumesc din suflet!

[Irina Lucia Mihalca]

Cu fiecare anotimp, noi ecouri isi poarta departe reverberatii!

"Dumnezeu a așezat o viață în plus
pentru fiecare ceas fără tine."

Cu bucuria lecturii,

Irina

[Valeria Merca]

Profund poemul tau scris cu sufletul, Mihaela! Admiratie si drag, Adelaide

[Ion Lazăr da Coza]

Reverență, Mihaela.

Ai dreptate - Dumnezeu așează o viață în plus pentru fiecare poezie citită/scrisă.

da Coza

[Mihaela Roxana Boboc]

Ada, ca de obicei cu farmec :) Mulțumesc!

[Mihaela Roxana Boboc]

Miha, mulțumesc și ție.

[Mihaela Roxana Boboc]

Iris, așa e. Mulțumesc.

[Mihaela Roxana Boboc]

Dragoș, mulțumesc! Mă bucur că ai rezonat cu versul meu liber.

Așa e, pentru mine contează mesajul, ideea și modul de le transpune în poezie.

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Îmi place poezia ta în vers liber! Un text scurt, care nu oboseşte cu două, trei tablouri de maximă intensitate. Concis şi profund. Remarc metafora din titlu ca dealtfel şi următoarea construcţie:

Dumnezeu a așezat o viață în plus

pentru fiecare ceas fără tine.

Aşa văd şi eu poezia în vers liber!

Felicitări, Mihaela!