nu
n-am să zăbovesc prea mult în tina cuvântului
anotimpuri mă cheamă
să le descalț de umbre
te caut printre atâtea siluete adâncite în miazănoapte
ai fi zis că iubirea nu duce cu sine pulsul
în albia amintirii
totuși în mâna care se strecoară caldă
pe umerii poeziei
Dumnezeu a așezat o viață în plus
pentru fiecare ceas fără tine.
13 mai 2014
Adaugă un comentariu
Irina, Adelaide, Ionică, vă mulțumesc din suflet!
Cu fiecare anotimp, noi ecouri isi poarta departe reverberatii!
"Dumnezeu a așezat o viață în plus
pentru fiecare ceas fără tine."
Cu bucuria lecturii,
Irina
Profund poemul tau scris cu sufletul, Mihaela! Admiratie si drag, Adelaide
Reverență, Mihaela.
Ai dreptate - Dumnezeu așează o viață în plus pentru fiecare poezie citită/scrisă.
da Coza
Ada, ca de obicei cu farmec :) Mulțumesc!
Miha, mulțumesc și ție.
Iris, așa e. Mulțumesc.
Dragoș, mulțumesc! Mă bucur că ai rezonat cu versul meu liber.
Așa e, pentru mine contează mesajul, ideea și modul de le transpune în poezie.
Îmi place poezia ta în vers liber! Un text scurt, care nu oboseşte cu două, trei tablouri de maximă intensitate. Concis şi profund. Remarc metafora din titlu ca dealtfel şi următoarea construcţie:
Dumnezeu a așezat o viață în plus
pentru fiecare ceas fără tine.
Aşa văd şi eu poezia în vers liber!
Felicitări, Mihaela!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE