după plecarea ta mi-a trebuit o zi
să adun cuvintele
în care am pescuit gândul întoarcerii
o altă zi să desfac nodul de la pantofii
prin care degetele prindeau conturul rădăcinilor
zilele se succedeau tot mai goale
în fiecare zi cu jenă aveam de înfruntat
ploaia
într-una din zile am răsturnat inima într-o
vază cu flori
apoi am aflat că adunând frunze
poți grăbi întoarcerea primăverii
am coborât
în stradă
să dezgrop urmele sărutului tău
Adaugă un comentariu
Frumos poem! Am rezonat, e pe sufletul meu, imagini deosebite se succed și au o muzică a lor, independent de orice trăire.
Melancolie – dulce melodie,
Melancolie – misterios amor.
Melancolie, melancolie
Din armonia inimii cu dor.
Versurile mi-au amintit de aceste versuri cântate de mulţi interpreţi. Şi, de fapt, în anotimpul ploios, ce să faci? Versuri melancolice.
Mi-au plăcut mult!
Sofy
într-una din zile am răsturnat inima într-o
vază cu flori
frumos!
Recitit cu plăcere.
da Coza
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE