Ana (6). Comori

[gina zaharia]

S-au cumințit mările, vor mângâia mătcile, tu așezi timpul nostru

într-o fotografie de august,

împreună cu toate luminile verii,

cu pasărea spin pornită să zboare peste ierburi, de-a lungul căii ferate,

ori străina care m-a sfătuit ce trebuie să îmbrac pentru dansul cu tine.

Am uitat să-ți spun, Ana, o femeie îmi imită mișcările,

se îndrăgostește de tot ce mi-e drag

și pare că știe tabieturile noastre, evită să mă privească în ochi,

dar îi simt umbra cum se leagă de mine.

 

Am desenat o pădure și am vrut s-o las acolo, să se rătăcească în verde,

să vadă, să simtă cum este când asfințitul ți le lasă pe umăr

și nu vrei să-l alungi,

dar cred că-mi poartă inima, n-a trădat niciodată dragostea,

scutură cerul de nori, apoi aleargă prin ploaie,

din când în când întinde brațele cât să cuprindă păpădiile

întoarse în cocori

și privește fotografia aceea ore în șir;

ar vrea să schimbe ceva, să despartă flăcările de tăceri,

ori să așeze niște trepte pe drumul tău...

oricum,voi afla în curând.

 

Ana, mai știi acea declarație de dragoste pe care ai pierdut-o

prin nămeții unei ierni înțelepte?

Am găsit-o pe turlele duminicilor, tu tot mai crezi în ea?

Dar ochii ei turcoaz, nu-ți spun nimic?

Vino să aruncăm câteva stele pe cerul inimii,  

cândva ne vor călăuzi prin tunelul gândurilor,

și da, adâncurile ascund cele mai prețioase comori.

[gina zaharia]

Ana , mulțumesc!

[gina zaharia]

J' Arrive, mulțumesc!

[Valeria Merca]

Ai  readus aici, prin versul tău  alte Comori (lirice)  intrate în posesiunea Anei...

Admirativ popasul.

[Sofia Sincă]

Un vis, un leagăn la sfârșit de vară, într-o gamă de stări interioare ale eului poetic dintre bucuria trăirii şi combinaţiile de imagini şi întrebări retorice. Efectele lirice poartă visul pe simfonii vrăjite.

Admirație,

Sofi

[Ana Ardeleanu]

Ca un cântec de lebădă! Minunat!