Amintiri statornice

[Camelia Ardelean]

Te-aș alunga din amintirea mea,

Cum toamna grea alungă, fără milă,

O ultimă scânteie infantilă,

Restantă pe un cer de catifea.

 

Tivită e distanța dintre noi

Cu lacrimi reci, pierdute prin cuvinte.

Se sparg pe caldarâm vechi jurăminte,

Răsună sec minutele din ploi.

 

Privesc în gol prin zidul de tăceri

Și simt acut blestemul amânării

Cum cade peste rana delăsării,

Furându-mi timp din clipele de ieri.

 

Un foileton de lacrimi s-a sfârșit,

Începe unul nou – singurătatea.

Mă strâng în brațe umbre din cetatea

Aceluiași scenariu obosit.

 

Adorm discret cu chipul tău în gând,

Simt urletul cu glas de neființă

Din mintea-mi răvășită de dorință,

Sub lujerul iubirii tremurând.

 

Și molipsită de făptura ta,

Mă zbat absurd sub nori de neputință,

Sfârșesc damnată, fără de voință,

Să mă sfărâme-a patimii ghiulea.

 

 

 

 

 

 

 

 

[Camelia Ardelean]

Mulțumesc mult de apreciere și semn, Melania! Drag,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Şi la rima doi-noi este la fel ca şi la corb-morb. Ceea ce v-am spus în comentariul anterior este doar o părere personală şi ceea ce am învăţat şi eu de la alţii! Aşa este, despre rima asonantă se pot spune multe!

Mi-a făcut plăcere discuţia!

[Camelia Ardelean]

Domnule Iordăchescu, opinia dvs. este întotdeauna foarte importantă pentru mine! Am învățat și de la dvs. foarte multe lucruri. E adevărat că de multe ori las intenționat rimele asonante în text, fiindcă nu am găsit nicio rimă perfectă, care să mă mulțumească. Poate pun prea mult accentul pe imaginea pe care doresc să o redau, de aceea nu intervin întotdeauna. În cazul în care găsesc rimele perfecte dorite, desigur că le înlocuiesc.

Dacă rimele asonante scad sau nu valoarea literară a unui text, nu știu, nu sunt suficient de informată în legătură cu acest aspect, de aceea evit să mă pronunț! Pot spune doar că, momentan, studiez opera unui renumit și îndrăgit poet român, care nu mai e printre noi (nu-i dau numele, pentru a nu-i discredita pe ceilalți, probabil la fel de valoroși). Are (și) rime asonante la toate poeziile sale. Am verificat acum, fiindcă a venit vorba și mă interesează subiectul. Nu cred că asta îl face mai puțin valoros! Adică... alții în domeniu l-au declarat valoros, nu e (doar) părerea mea! Desigur că, la orice lucru, deci și la poezie, este de preferat să se lucreze la standarde cât mai înalte! E foarte bine că ați adus în discuție acest subiect, merită studiat și aprofundat! Normal că va necesita timp, dar îl am în vedere!

Referitor la numărul de silabe, aveți dreptate: am cele mai multe poezii cu măsura de 10-11. Nu am ales-o intenționat, eu scriu poeziile în funcție de cum îmi vine primul vers. Nu-l forțez, ca să aibă neapărat un anumit nr. de silabe. Am însă și poezii cu măsura 13-14, 14-15 sau chiar 15 în toată poezia. Unele dintre ele sunt postate și în acest site, dar poate nu ați intrat în acele zile și nu le-ați prins. Sper să mai scriu cu această măsură, căci îmi place să experimentez mereu ceva nou. Mulțumesc de sugestie! :-)

Referitor la poezia dvs., nu la rima corb-morb mă refeream! Într-adevăr la gol-nămol, dar și la doi-noi (strofa 3). O să mai vorbim despre asonanță, dar nu aici, că deja mi s-a umplut pagina! :-) Mulțumesc încă o dată pentru sugestiile pertinente! Prețuire,

[Camelia Ardelean]

Domnule Burdușa, onorată de popas și de semnul lăsat! Drag,

[Camelia Ardelean]

Ohhh, lume nouă! :-) Nelu Preda, bucuroasă de popas! Mulțumesc mult de semnul lăsat! Bine ai revenit! :-) Drag,

[Camelia Ardelean]

Ovidiu Blăjan, mulțumesc mult de trecere și apreciere! Drag,

[Nelu Preda]

Bravos Camelia! Felicitări !

[Blăjan Ovidiu]

Privesc în gol prin zidul de tăceri

Și simt acut blestemul amânării

Cum cade peste rana delăsării,

Furându-mi timp din clipele de ieri            - mi-a placut in mod deosebit

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Revin cu încă o părere!

Am văzut că lucraţi des cu măsura de 10-11 silabe. Încercaţi şi o măsură mai lungă, 13-14 silabe, chiar dacă o să mai faceţi greşeli în primă fază. Aşa se evoluează, se fac greşeli, din ele se învaţă. Nimeni nu s-a născut învăţat. Şi eu fac experimente. Aveţi mai mult curaj, în final o să va iasă.

Vă urez succes!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Doamnă Camelia Ardelean,

Am citit întâi comentariul dumneavoastră la textul postat de mine, apoi am intrat în pagina dumneavoastră. Având în vedere afirmaţia dumneavoastră şi anume:

Are un farmec aparte, în ciuda celor 2 rime asonante din strofele 2 și 3, dar nu prea văd cum s-ar fi putut reformula! vă voi explica aici, în pagina dumneavoastră, părerea mea referitoare la asonanţă, ca să puteţi înţelege ceea ce am afirmat în comentariul anterior.

Aţi invocat rima corb - morb prezentă în textul meu. În această situaţie nu există o altă soluţie având în vedere faptul că ele, cuvintele, sunt formate dintr-o singură silabă. În cazul celor două cuvinte invocate corb - morb accentul pică pe vocala o iar consoanele ce o urmează sunt identice. Din punct de vedere tehnic, atât se poate în acel caz, forţat şi de lungimea măsurilor celor două versuri.

În cazul gol - nămol rima este asonantă, aşa este! Se poate folosi asonanţa şi ca figură de stil literară, însă dacă se abuzează, ea scade din valoarea textului. În această situaţie am fost forţat de lungimea măsurilor celor două versuri. Oricum ar fi, textul meu se poate şlefui şi va fi şlefuit după un anume timp.

În cazul dumneavoastră, fac referire la rima mea - catifea, accentul pică în acest caz astfel: mea / ca-ti-fea. Iată, la primul cuvânt pică pe vocala e iar la cel de al doilea pe vocala a. Pe lângă acest aspect ultima silabă a celor două cuvinte (primul e monosilabic) nu este formată din aceleaşi sunete mea - fea. De aici asonanţa!

Un alt tip de asonanţă este, tot din textul dumneavoastră, rima sfârşit-obosit.

Aici, în acest caz, chiar dacă accentul pică pe ultima vocală a celor două cuvinte, mă refer la vocala i, sunetele ce compun ultima silabă nu sunt identice.

Ce am vrut să spun cu aceste detalii? Este faptul că textul se poate retuşa, chiar făcând modificări de rime. Acest lucru este valabil şi pentru mine, nu numai pentru dumneavoastră. Orice text se poate retuşa şi îşi poate mări valoarea din punct de vedere al realizării tehnice.

În situaţia textelor în care măsura permite, cazul dumneavoastră 10-11 silabe/vers, posibilitatea de a interveni pe text este mult mai mare şi măsura permite modificări de sintagme, în urma cărora, maniera de realizare a rimei să fie aproape de perfecţiune.

Asta nu înseamnă excluderea asonanţei din text.

Ideea mea, pentru ceea ce v-am spus aici, este de a vă fi făcut să înţelegeţi mai bine ideea de asonanţă.

Nu înseamnă că este greşit ceea ce aţi scris sau că nu este bun, dimpotrivă, v-am arătat, atât cât ştiu, ceea ce se mai poate retuşa. Nu este o critică, ci un punct de vedere sau o părere personală care, dacă ajută, m-ar bucura!