Un lampagiu în mintea mea
mai suflă iar în câte-o stea
că-i dimineaţă ori târziu
c-am apucat sau nu să scriu
Eu suflu-n cer că e fierbinte
şi poate îmi aduc aminte
pe lumea asta ce mai caut
de scriu sonete doar la flaut
Tăcerea cântă la pian
şi eu nu pot să-i dau un ban
că punga mea precum se ştie
e goală rău şi e zurlie
Şi către cer cu faţa-n sus
prietenii cu toţi s-au dus
Adaugă un comentariu
Aşa este, Ion! E atât de frumoasă această sintagmă /Eu suflu-n cer... /, încât repetarea substantivului (cer) nu poate ridica niciunde, valoric, versul de aici.
Cu toate acestea... ea, poezia, rămâne plăcută.
Repetarea lui cer, dăunează.
Într-adevăr, un cântec de amar... citit cu plăcere.
da Coza
...
''Eu suflu-n cer că e fierbinte
şi poate îmi aduc aminte
pe lumea asta ce mai caut
de scriu sonete doar la flaut''
Semn de Admiratie!
-onor cezeismelor!
un trubadur nostalgic! Am citit cu drag
Splendid! :)
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE