Am să îngrop trei trandafiri

[Simion Cozmescu]

am să îngrop trei trandafiri la o răspântie  în miez de noapte
am luat cu mine o cazma, o ură şi o iubire
trandafirul e albastru,  un strigăt în furtuna
care ne-a adus la ţărm
trandafirul e portocaliu, plânsul primului copil
care ne-a încolţit la geamul dinspre miazănoapte
trandafirul e negru, o strigă şi o vrăjitoare l-au scăpat
în dansul lor fantomatic prin vieţile noastre
sap şi sudoarea îmi luminează speranţa
creşte aerul în mine şi devine culoare
ploaia îmi spală noroiul cazmalei, trandafirii se odihnesc
iertat fie-le mirosul şi neputinţa trecerii lor prin viaţa noastră
iertată fie-mi fapta,  greşeala cea de nevoie şi cea fără de voie
am să îngrop trei trandafiri în încheietura mâinii tale stângi
când te vei trezi, totul va fi uitat

nu îmi voi imagina o viaţă fără tine
ştiu că tu o vei putea trăi

[Simion Cozmescu]

Vă mulţumesc de aprecieri, comentarii, păreri. Fac tot ce pot :)).

[bolache alexandru]

Viața nu începe și nu se sfârșește  cu noi... Adevărat!

[Vasilisia Lazăr]

Ideea îmi place, dar ceva nu se leagă. Poezia nu curge ca altădată. 

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie cam... nelubrifiată. (Termenul e din mecanică, altfel aș fi spus că „punctul G” e-n ultimile două versuri.)

da Coza

[Valeria Merca]

''nu îmi voi imagina o viaţă fără tine
ştiu că tu o vei putea trăi''- frumos final

Semn de plăcută lectură.