din care am aprins toate chibriturile
şi-am luminat
am fost eu sau alta
nici nu mai contează
căci acum e aproape nimic
în locul unde s-au întâlnit apele
am purtat în mintea mea
copilul cerului
gaura făcută pentru a scoate capul
era laţul pus de Dumnezeu
pentru a mă prinde şi pe mine
înlăuntrul placentei
acolo să pot spune A
acel A care începe toate lucrurile
şi le dă mai departe
cu scutece cu tot
încât fătul să nu se piardă
port în mine umbra de rubin
a unui om bătrân
numai înţelepţii se acoperă cu ea
gândul de catifea nu poate protesta
împotriva celor ce ar crede
că în cuibul acesta de linişte
nu mai există nimic
Adaugă un comentariu
am purtat în mintea mea
copilul cerului
gaura făcută pentru a scoate capul
era laţul pus de Dumnezeu-ADMIRAŢIE!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE