Al nopții absolut

[Mariana Suciu]

Pe coastă, fantomatic, clipește ritmic farul,
povestea o împarte cu malul trist, ciuntit; 
când uneori, fugară, o umbră-și poartă-amarul 
spre valuri, cu lumina-i spre freamătul șoptit

o-ndrumă... gene grele el mângâie. Chiar teama
ce-afundă pașii repezi în prundul răvășit, 
se șterge și idilic se-nlănțuie în coama
centaurilor nopții ce albastru-au cotropit.

Când ochii uzi sfărâmă deșertăciuni, șiraguri,
vuiește-al mării spirit, c-un geamăt nesfârșit
talazuri se înalță. (Sau poate-n piept drumeaguri
se-ntrepătrund, iar viața îmbracă strai cernit).

În tunet tânguirea din vânt se-nalță-abruptă,
urgia clocotește, vârtejuri prind și rup
catarge... le-nfășoară-n stihia ne'ntreruptă,
prin sfâșiate vele vulcani de stropi erup.

Privește-nfrigurată spectacolul, ființa,
ce și-a-mpletit destinul cu-al nopții absolut.
Și-i sfredelește-amarnic în suflet neputința,
cerut-a ajutorul... zadarnic l-a cerut.

Prea depărtat e portul, neputincios e farul,
ori poate prea adesea, fragilă... sau din lut, 
e barca vinovată de tragedii. Finalul?
E consecința frustă a timpului pierdut.

[Mariana Suciu]

Mulțumesc...

[Ion Lazăr da Coza]

Reverență, Mariana.

da Coza

[Mariana Suciu]

Vă mulțumesc, d-na Adelaide.

Cu drag,

[Valeria Merca]

''În tunet tânguirea din vânt se-nalță-abruptă, 
urgia clocotește, vârtejuri prind și rup 
catarge... le-nfășoară-n stihia ne'ntreruptă, 
prin sfâșiate vele vulcani de stropi erup.''

Superb! Am poposit cu incantare!

[Mariana Suciu]

Vă mulțumesc frumos, d-na Ana Cîmpeanu.
Cu stimă,

[Mariana Suciu]

 D-na Sofia, nu știu dacă voi putea să vă mulțumesc vreodată îndeajuns pentru tot acest timp în care mi-ați fost alături. 
 Recunoștință,

[Mariana Suciu]

Vă mulțumesc, d-le Iordăchescu, pentru pasajul evidențiat și pentru semnul de apreciere.
Cu stimă,

[Sofia Sincă]

Absolut încântător, totul: mesaj, construcție, muzicalitate, idee! Versurile cuprind fantasticul lucrurilor comune și utile în aparență, dar cât de important este un far în agonia nopții. Atunci când îl vezi, când poți beneficia de lumina sa. Ai găsit formula de a se face subînțelegerea dintre barca rătăcită în noapte și inima uneori, ambele în căutarea luminii salvatoare. Descrierea în vers îți caracterizează stilul, profund, matur, vibrant, îndreptat spre apogeu.

Admirație,

Sofy

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Prea depărtat e portul, neputincios e farul,
ori poate prea adesea, fragilă... sau din lut, 
e barca vinovată de tragedii. Finalul?
E consecința frustă a timpului pierdut.

Mi-a plăcut, în special acest pasaj!