Aceleași clipe dragi stau dincolo de mine
Privindu-mă sfios din alt trecut,
Ca un apus stingher căzut peste coline
Punând pe fruntea zilei ultimul sărut.
Din timpul nostru jumătate stă-n apus
Și toate devin umbre când stelele se-aprind,
Învăluind uitarea cu tot ce nu ne-am spus
Când îngerii din vise în brațe ne cuprind.
Atât de simpli suntem când viața se destramă
Și-ncep să lăcrimeze icoanele-n altar,
Mirați că veșnicia sculptată într-o ramă
Se-arată-n chip de zână din ce în ce mai rar.
Și toate mor cu noi, și toate-ajung uitare
Când țărmul e lovit de vânturi și talaz,
Și nu știm câte clipe rămân la fiecare,
Să strălucească-n lacrimi și-n riduri pe obraz.
Adaugă un comentariu
Aceeasi delicatete si finete a sentimentelor intr-un vers clasic plin farmec.
Bucuria lecturii!
Aprecieri!
Şchiopătează, zic eu, versul cinci. O sugestie:
Din timpul nostru jumătate stă-n apus > Din timpul nostru candid, jumate stă-n apus
Răsfăţaţi suntem de poemul tău.
da Coza
''Aceleaşi clipe dragi'' în compania aceloraşi versuri foarte dragi, în compania aceluiaşi parfum de vers clasic, romantic, vrăjit.
Cu plăcerea textului, Sofy!
Ultimele două strofe superbe. Primele suferă puţin-puţin d p d v prozodic.
Reverenţă, Poetule!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE