?

[nicolae vaduva]

nu este sațietate

ci foame

se satură mai ales din tăceri

întinse

și nu supraviețuiește pe insule

doar pe bucăți de continent unde și umbrele au umbrele lor

nu se complică

este  elevația simplității

opurtunitatea de a nu săpa refugii false

în singurătate și neant

este un transplant de vise

de lacrimi de disperare și tandrețe

în intimitate

este față nu mască

este darul nu prețul

noaptea e un fel de magie

ce șterge ridurile faciale și cele din suflet cu catifeaua plăcerii

este culoare tentație

spontaneitate și rigoare

 

nebuna ce scrie pe vânt și curge

fără să plece din început

 

[Ion Lazăr da Coza]

Prolifică poezie.

da Coza

[Chris]

foarte frumos, citit cu plăcere,

[Sofia Sincă]

Este dorința de viață și de puțin bine, dorința de iubire, este glasul simțirilor, arta visătorilor sau/și  al celor ce se regăsesc în aceste versuri. Și mai este poezie, bine conturată, deși pusă sub semnul întrebării.

Cu admirație,

Sofy

[Valeria Merca]

Ghicitoarea propusă/ o definiție amplă a unui nobil sentiment, redată în stilul unic al autorului, a cărei soluție o regăsim în versurile finale, prin metafore desăvârșite. Mi-a plăcut mult această poezie.

[Mihaela Suciu]

Domnule Văduva, în felul dumneavoastră original ați alcătuit liric o cimilitură, eu fiind mai sucită o iau ca pe o problemă ce trebuie rezolvată. Deși știu să vă dau rapid un răspuns, nu cred că profesorii de științe fixe dacă îmi dădeau problema și eu le dădeam like sau inimioare ar fi fost încântați. Așa că incerc rezolvarea pornind de la ecuația lui Einstein modificată:
Energie = Iubire X (Viteza luminii)2 asta înseană că:
- energia este iubire înmulțită, dar nu cu orice ci numai cu viteza luminii la pătrat. Rezultă concluzia: n-o să avem energie dacă nu ne înmulțim iubirea cu viteza luminii la pătrat!
Hai să luăm altfel ecuația:
Iubire = Energie/(Viteza luminii)2 asta însemnă că:
- iubire este energie împărțită cu viteza luminii la pătrat. Rezultă concluzia: Vă dați seama câtă energie consumă un poet care se împarte tuturor cu viteza luminii la pătrat?
Mai am și altă rezolvare lirică, dată chiar de autor la sfârșit: „nebuna ce scrie pe vânt și curge /fără să plece din început” Început? Ce a fost la început? Cuvântul, iubirea sau punctul?
Mulțumesc!