Suntem plecaţi cu ale noastre,
Nu plânge nimeni după noi,
Pierdut-am nordul înspre astre
Și nu știm calea înapoi
Cu sănii prin nămeţi de sare
Ca niște muţi lipsiţi de grai
Învăluiţi de nepăsare
Urcăm Golgota înspre rai!
Ne scapă lerul din vergele
Colinda-ntre fâșii de fier,
De-atâtea suflete,-n zăbrele
Se-aude zăngănit în cer
Ca grindina încep să cadă
Armate prinse în convoi,
Morţi vii ce umblă prin zăpadă,
Din sfere pline de nevoi,
Niște cobai loviţi de dramă
Ajunși să plângă după uși
Îngenunchiaţi de-a vieţii tramă,
Pe lumea asta niște duși
Cuprinși de marea degradare
Purtați ca frunzele în vânt,
Prea mulţumiţi de evadare
Și libertatea din cuvânt,
Aceleași salcii plângătoare
Ce varsă lacrime sălcii,
Lumini de sine stătătoare
Pe malul cu zădărnicii...
Adaugă un comentariu
pătrunzător vers, Rădiţa
trist, adevărat, frumos!
Copleșitor! Ducă-se pe pustie 2020! Poate vor veni vremuri mai bune... Felicitări, Rodica!
Tristețe, elegie, mirosul morții printre vii.
Versuri emoționante prin suferința emanată, prin stropii de adâncuri, întuneric și gânduri dure. Mult pesimism.
Dacă ne gândim ce vremuri trăim, este de actualitate.
Dar bine clădită cu prozodie bună.
Apreciere,
Sofi
un tablou al timpului pe care il traim. adevarat, trist, dar frumos!
Trist, sfâșietor tablou al prezentului potrivnic. Un poem reușit.
Anul Nou cu bine!
Cu drag
Un drum al nesiguranței, un bufon al clipelor care încearcă să ne deruteze, umbre care șușotesc pe la colțuri, toate acestea fac parte din tabloul de astăzi. Dar dincolo de ele, undeva departe, ne veghează lumina.
Să ai un an al bucuriei, Rodica!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE