se prinde salcicornul de mâneca tulipei
și se rostogolește pe lespezi de onix;
șterg stelele de licăr cu zdrențe de file x
când mă înțep în dinții aglomerați ai clipei.
hoinara mea zăpadă, sub picuri de fenix,
îți simt incandescența cum se dedă risipei;
din rognir te prelingi pe muchia orbitei
să mă toroipănești sub prapure de gips...
de-aici se vede nordul cum își sărută steaua
și cum de gânduri sumbre se împrumută neaua,
se duce luptă aspră cu gura unui urs...
și nici tulipă neagră de moarte nu m-am scurs...
și sorii-ncet se spală pe dinți de licăriri:
cum aș rata, ciulin, să mă agăț de-albiri?...
Adaugă un comentariu
de-aici se vede nordul cum își sărută steaua
Feerică imagine, Nicolae!
Prețuire!
Original până în măduva oaselor. Nu cred că ar reuși să vă plagieze cineva. :) Frumos!
frumos...
Sclipitor.
da Coza
Mesaj adânc, învăluit în imagini tare delicate! Mi-a plăcut mult, fiecare vers te îndeamnă la meditaţie!
Drag,
Nikol
O „risipire” de metafore când toți se pregătesc să savureze... clipa. La noi au înflorit corcodușii! Fiindcă m-ați trimis la Blaga, mă duc să mă albesc sub ei... Mă las în voia Florarului! și cu voia poetului, aștept! Domnule Văduva, știți ce, nu? :)
Imaginativ, ca-ntotdeauna.
Reușite construcții poetice. Las doar un exemplu, ca semn de plăcere a lecturii:
de-aici se vede nordul cum își sărută steaua
și cum de gânduri sumbre se împrumută neaua,
,,de albire” a picat la fix, tot voiam să spăl rufe! (săptămâna aceasta sunt atâtea interdicții la muncă, numai sărbători și ce chef am...)
„de-aici se vede nordul cum își sărută steaua” M-ați toroipănit! Mulțumesc!
La a doua citire merge mai bine, din punctul de vedere al ritmului. Desigur, el este dificil și incorect... Dar ne-am obișnuit să nu acorzi importanță ritmului. Deși s-ar cădea să-i acorzi.
Din celălalt punct de vedere, al compoziției, ne prezinți un răsărit adorabil, scris în termeni absolut personali, originali.
Am citit cu plăcere și interes,
Sofi
Imaginaţie şi fler deopotrivă...
Mi-a atras în mod deosebit atenţia versul /când mă înțep în dinții aglomerați ai clipei./ (nicolae vaduva).
Ca să cârcotesc uşor... mai e ceva de finisat la măsura unor versuri, de scos prima virgulă din versul /hoinara mea, zăpadă, sub picuri de fenix,/ (idem).
O rupere de ritm iambic (şterg).
J' Arrive!
© 2018 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE