datorie

[Mitică Horlaci]

deschid cutia
doamne
îngerii anunță spovedania morții
rafale de foc
lovesc în pântec
prin spărturi
Toma
îmi umple
buzunarele cu balast

mirosind a carne
briceagul
deschide-un izvor
însetat
îmi umplu paharul

dar vinul
tremură vocea
în spatele meu
îl plătești cu sânge?

nu
pe datorie

[Mitică Horlaci]

Vă mulțumesc frumos! 

[Augusta Cristina Călin]

frumos, 

[Ion Lazăr da Coza]

Nu știu cât de mult se pupă rafale de foc - Toma

da Coza

[Mitică Horlaci]

Vă mulțumesc din suflet! 

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Vers liber sau clasic, din ce în ce mai bun la poetul Mitică Horlaci. Felicitări!

[Mitică Horlaci]

Vă mulțumesc pentru apreciere, doamna, Valeria! 

[Mitică Horlaci]

Îmi place foarte mult versul liber, dar nu am să renunț total la versul clasic, e prima mea iubire :) Vă mulțumesc frumos! 

[Valeria Merca]

O reușită.

Felicitări!

[Sofia Sincă]

Superb și de data aceasta! Constat cu bucurie și plăcere, că citesc poeme tot mai bune la tine, serioase, că-ți formezi un stilul, că iei poezia în serios. Nu ai fi primul din acest site. Eu zic, să te îndrepți spre poezia cu vers liber... ai izvor și știi cum, ai deprins cum să pui problema.

Aici, pe temă teologică, o idee a moralului, datoria neplătită a omului, în fața divinității. Simbolistica concentrată, fiorul liric bine dozat, fără a mai face abuz de sintagmele tari.

Ce să-i faci... Mai cerem și noi câte o dispensă, că oameni suntem... mai cerem și plata pe datorie.

Îmi place, felicitări!

Sofi