deschid cutia
doamne
îngerii anunță spovedania morții
rafale de foc
lovesc în pântec
prin spărturi
Toma
îmi umple
buzunarele cu balast
mirosind a carne
briceagul
deschide-un izvor
însetat
îmi umplu paharul
dar vinul
tremură vocea
în spatele meu
îl plătești cu sânge?
nu
pe datorie
Adaugă un comentariu
Vă mulțumesc frumos!
frumos,
Nu știu cât de mult se pupă rafale de foc - Toma
da Coza
Vă mulțumesc din suflet!
Vers liber sau clasic, din ce în ce mai bun la poetul Mitică Horlaci. Felicitări!
Vă mulțumesc pentru apreciere, doamna, Valeria!
Îmi place foarte mult versul liber, dar nu am să renunț total la versul clasic, e prima mea iubire :) Vă mulțumesc frumos!
O reușită.
Felicitări!
Superb și de data aceasta! Constat cu bucurie și plăcere, că citesc poeme tot mai bune la tine, serioase, că-ți formezi un stilul, că iei poezia în serios. Nu ai fi primul din acest site. Eu zic, să te îndrepți spre poezia cu vers liber... ai izvor și știi cum, ai deprins cum să pui problema.
Aici, pe temă teologică, o idee a moralului, datoria neplătită a omului, în fața divinității. Simbolistica concentrată, fiorul liric bine dozat, fără a mai face abuz de sintagmele tari.
Ce să-i faci... Mai cerem și noi câte o dispensă, că oameni suntem... mai cerem și plata pe datorie.
Îmi place, felicitări!
Sofi
© 2018 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE