Țesătură de in (toate poveştile sunt adevărate)

[Crinu Sorin Leşe]

Prietena îmi doarme

pe o muchie de cuțit

şi are tot ce-i trebuie:

e surdomută

insensibilă

şi rară.

E atât de frumoasă

că nici nu o vezi,

decât trasă în piept.

De unde ştiu?

Păi... în copilărie

(nu întâmplător)

l-am deschis pe Andersen

fix la pagina 159:

"Atât de gingaşă la piele

nu putea să fie

decât numai o... prințesă!"

Şi am tras clopotul a mort

în dunga tăişului ei.

[Mihaela Popa]

„Atât de gingaşă la piele

nu putea să fie

decât numai o... prințesă” - Prințesa și bobul de mazăre

:)

[Valeria Merca]

Pentru mine e greu de decriptat un asemenea text. E ca și acela cu șaiba... 

Dar am citit cu interes.

[Sofia Sincă]

Păi... de la un timp de trăim prin basme sau prin viața altora: a copiilor sau a nepoților.

Oricum, imaginația ta îmi place. Prietena sufletului - singurătatea, pe care o maltratezi în fel și chip. Și bine faci!

Am citit cu interes,

Sofi

[Crinu Sorin Leşe]

Da, dna. Cîmpeanu, aveți şi dreptate; că altfel se taie :)

[Crinu Sorin Leşe]

:))) Miha, povestea nu se termină deloc trist. Clopotul l-am tras pentru mine :)))

[Mihaela Suciu]

Dacă toate poveștile sunt adevărate înseamnă că tu ești Făt-Frumos din lacrimă; povestea ta se termină trist dar și ilar, țac-pac! :))

Debordanta imaginație țese frumos poveștile copilăriei: „Mica sirenă”, „Prințesa și mazărea” într-o pânză inedită din care, cu siguranță, Crinule, poți croi „Hainele cele noi ale împăratului.” Până atunci, ai de la mine un bob de mazăre! Să-l pui la pagina 160 că 159 ai dat-o gata. Și nu mai rula țigări din paginile lui Andersen! :))