Nu cred să fi dormit în noaptea aceea.
Am zărit-o devreme,
își încheiase șiretul de zori și pornise departe.
Era singură.
În mână ținea strâns cartea de vizită a meridianelor.
Mi-a făcut cu ochiul,
în jurul ei roiau zile de tot felul,
le îmbrățișa apoi le șoptea ceva care făcea păpădiile
să danseze aproape de soare,
o adoram, o știam curajoasă, poate ușor sălbatică,
dar îi prindea bine.
Odată curăța noroiul de pe tălpile vârstei,
lângă ea stăteau morile de vânt, un fel de teatru de război
de la care pleci seara
și-ți rezervi loc în loja învingătorilor.
Din când în când se odihnea lângă un râu și privea cerul.
Apoi îl ștergea de nori și îngâna:
Vino la o cafea, poezie,
lasă-ți aroma pe buzele care știu să șoptească prin tine
un crez,
vino la o cafea...
Adaugă un comentariu
Da, Nikol, pentru tine scriu, așa cum și tu cred că scrii pentru mine! :))
Mulțumesc!
J' Arrive!, mulțumesc frumos! Pentru tot! :)
Eu zic să vii, Mihaela! O zi, două, la cafea cu prietenii, nu strică! :)))
Drag,
,,...Din când în când se odihnea lângă un râu și privea cerul.
Apoi îl ștergea de nori și îngâna:
Vino la o cafea poezie,
lasă-ți aroma pe buzele care știu să șoptească prin tine
un crez,...``...
...Cu poezia la o cafea! Interesantă provocare... Frumos!
M_ai prins! M-ai prins în jocul tău metaforic, de-a viața și de-a timpul...
Vin cu tine la cafea!!
Cu deosebită plăcere,
Sofi
Sinceră să fiu, am citit-o și aseră la postare, dar mi-am rezervat plăcerea să revin în zori, din dorința de a transpune într-o stare de bine acest sfârșit de săptămână, după o asemenea... noapte, evident!:)
O încântare!
Admirație, draga mea!
Oooh, cireaşa de pe tort :))! Am lipsit un pic, mi-a lipsit poezia şi în seara asta am luat doză triplă şi acum iată, cireaşa de pe tort :)! Aşa e poezia dumneavoastră pentru mine! Şi ca să fie totul clar, despre mine scrieţi, da :)))?
N-am dormit în noaptea aceea, îmi încheiasem şiretul de zori şi am pornit departe, în mână ţineam strâns cartea de vizită a meridianelor. Şi apoi, în jurul meu roiesc zile de tot felul, le îmbrăţişez şi povestesc despre ele păpădiilor (dar sunt o fricoasă), curăţ noroiul de pe tălpile vârstei, morile de vânt îmi sunt casă, şterg mereu cerul de nori (of, nu beau cafea :)). Ce să mai zic, nu ştiu de mi se potriveşte pantoful Cenuşăresei, dar tare mi-a plăcut :)))!
Muţumesc :)!
Nikol
Cât de bine e în preajma unei muze... /Odată curăța noroiul de pe tălpile vârstei,/ (Gina Zaharia - Vino la o cafea)
De scris între virgule substantivul poezie (e în vocativ!): /Vino la o cafea poezie,/ (idem);
După semnul două puncte ar trebui de pus totul între ghilimele);
J' Arrive!
Eu, Gina, citind cred că zici despre mine. E foarte bine când cititorul se simte în centrul unei poezii și tu, aici, ai reușit! Dacă e invitație titlul, să știi că eu stau o zi la cafele slabe. Apropo, de cafea, eu nu știu să fac. :))
© 2018 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE