La margine de gând

[Dolha Paul-Alexandru]

mă vei găsi poate într-o zi

pe marginea unui gând de demult

(singurul care mi-a mai rămas)

eu nu voi fi acolo

dacă vrei

așează-te lângă mine

și așteaptă-mă...

[Dolha Paul-Alexandru]

doamna Vasilisia,

mă bucur tare mult că gândurile mele v-au făcut bine

un gând bun vă transmit și acum

cu drag,

Paul

doamna Augusta,

vă mulțumesc că treceți mereu cu plăcere peste poeziile mele

aveți pasul lin:)

cu drag,

Paul

[Augusta Cristina Călin]

o fulguraţie, plăcută, dar aş mai fi citit ceva; însă dacă aşa a venit, am citit-o cu plăcere,

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Am poposit și eu la marginea gândului tău. Mi-a făcut bine.

[Dolha Paul-Alexandru]

domnule da Coza,

mulțumesc pentru popas, pentru ochiul interior gândurile devin glisante făcând cale liberă spre înțeles.

Cu drag,

Paul

Nikol,

merg și eu pe mâna lui Rogers și las fluturele să zboare :) mulțumesc de poveste

cu drag,

Paul

[Nikol MerBreM]

Dacă mă întrebi, răspund :)! Aşa îmi trebuie dacă pun întrebări la care răspunsul face parte din misterul poeziei :)! Şi acum m-a mai încurcat şi schimbarea de perspectivă! M-aş ascunde după Roger Waters (superbe versuri!) şi odată cu el, aş spune: "Wait for her!" Dar cred că mai de folos ar fi răspunsul eremitului din povestea discipolului care şi-a propus să testeze isteţimea maestrului său, a ascuns un fluture în pumn şi voia să-l provoace dacă ştie unde e fluturele; după răspuns, ar fi urmat să schimbe pe ascuns fluturele în cealaltă mână. Dar răspunsul eremitului a fost: Fluturele e în mâna ta!

Aşa că răspund cum mi-aş răspunde mie: să facem ceea ce trebuie cu fluturele aflat în palma noastră!

[Ion Lazăr da Coza]

O compunere cu paralele... glisante.

da Coza

[Dolha Paul-Alexandru]

doamna Ana Câmpeanu,

vă mulțumesc de semn,

cine știe, poate mă voi mai întoarce asupra textului,

de altfel o idee la care pare că mă tot întorc de-a lungul vieții.

Cu drag,

Paul

[Ana Cîmpeanu]

Ideea e inteligentă, realizarea pare doar un inceput de ceva.

[Dolha Paul-Alexandru]

doamna Mihaela,

nici comentariile nu sunt înafara poeziei, e ca o piesă de teatru în care participă și publicul, sau de fapt nu există public :) Dar gândul care se întoarce nu știu niciodată cu ce vine, ce urmează să spună, sau să tacă. Mă bucur că ți-a plăcut...

Mulțumesc de popas,

cu drag,

Paul

Nikol,

poezia mea încape tare bine în haina pe care ai descris-o :) Mă întreb ( și te întreb) ce e de făcut? să așteptăm pe cineva să se întoarcă sau să mergem în căutarea sa? 

Pentru poezia aceasta m-am inspirat din următoarea melodie:

https://www.youtube.com/watch?v=iSl1kmQMG2E

Cu drag,

Paul

Doamna Sofia,

Mă iertați :)

Sper că a meritat așteptarea...

Cu drag,

Paul

Doamna Valeria,

zicea Oana Pellea că ea a ajuns la vârsta în care și-ar dori să plece în călătorii fără trupul ei. Pentru că nu-i mai place să-l care după ea peste tot...

Mulțumesc mult pentru fragmentul din Nichita.

Cu drag,

Paul

[Valeria Merca]

Poezia ta, Paul, m-a trimis la

Gând 6
Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară?
Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente.
Mai puţin de ură, întrucâtva de patemi dar... de dragoste mai ales. (Nichita Stănescu)