mă vei găsi poate într-o zi
pe marginea unui gând de demult
(singurul care mi-a mai rămas)
eu nu voi fi acolo
dacă vrei
așează-te lângă mine
și așteaptă-mă...
Adaugă un comentariu
doamna Vasilisia,
mă bucur tare mult că gândurile mele v-au făcut bine
un gând bun vă transmit și acum
cu drag,
Paul
doamna Augusta,
vă mulțumesc că treceți mereu cu plăcere peste poeziile mele
aveți pasul lin:)
cu drag,
Paul
o fulguraţie, plăcută, dar aş mai fi citit ceva; însă dacă aşa a venit, am citit-o cu plăcere,
Am poposit și eu la marginea gândului tău. Mi-a făcut bine.
domnule da Coza,
mulțumesc pentru popas, pentru ochiul interior gândurile devin glisante făcând cale liberă spre înțeles.
Cu drag,
Paul
Nikol,
merg și eu pe mâna lui Rogers și las fluturele să zboare :) mulțumesc de poveste
cu drag,
Paul
Dacă mă întrebi, răspund :)! Aşa îmi trebuie dacă pun întrebări la care răspunsul face parte din misterul poeziei :)! Şi acum m-a mai încurcat şi schimbarea de perspectivă! M-aş ascunde după Roger Waters (superbe versuri!) şi odată cu el, aş spune: "Wait for her!" Dar cred că mai de folos ar fi răspunsul eremitului din povestea discipolului care şi-a propus să testeze isteţimea maestrului său, a ascuns un fluture în pumn şi voia să-l provoace dacă ştie unde e fluturele; după răspuns, ar fi urmat să schimbe pe ascuns fluturele în cealaltă mână. Dar răspunsul eremitului a fost: Fluturele e în mâna ta!
Aşa că răspund cum mi-aş răspunde mie: să facem ceea ce trebuie cu fluturele aflat în palma noastră!
O compunere cu paralele... glisante.
da Coza
doamna Ana Câmpeanu,
vă mulțumesc de semn,
cine știe, poate mă voi mai întoarce asupra textului,
de altfel o idee la care pare că mă tot întorc de-a lungul vieții.
Cu drag,
Paul
Ideea e inteligentă, realizarea pare doar un inceput de ceva.
doamna Mihaela,
nici comentariile nu sunt înafara poeziei, e ca o piesă de teatru în care participă și publicul, sau de fapt nu există public :) Dar gândul care se întoarce nu știu niciodată cu ce vine, ce urmează să spună, sau să tacă. Mă bucur că ți-a plăcut...
Mulțumesc de popas,
cu drag,
Paul
Nikol,
poezia mea încape tare bine în haina pe care ai descris-o :) Mă întreb ( și te întreb) ce e de făcut? să așteptăm pe cineva să se întoarcă sau să mergem în căutarea sa?
Pentru poezia aceasta m-am inspirat din următoarea melodie:
https://www.youtube.com/watch?v=iSl1kmQMG2E
Cu drag,
Paul
Doamna Sofia,
Mă iertați :)
Sper că a meritat așteptarea...
Cu drag,
Paul
Doamna Valeria,
zicea Oana Pellea că ea a ajuns la vârsta în care și-ar dori să plece în călătorii fără trupul ei. Pentru că nu-i mai place să-l care după ea peste tot...
Mulțumesc mult pentru fragmentul din Nichita.
Cu drag,
Paul
Poezia ta, Paul, m-a trimis la
Gând 6
Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară?
Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente.
Mai puţin de ură, întrucâtva de patemi dar... de dragoste mai ales. (Nichita Stănescu)
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE