monumentul iubirii

[FLOARE PETROV]

monumentul iubirii îl sculptez în stâncă
ploaia îl scaldă să îi dea strălucire
inima tresaltă iar cu simţirea adâncă
palpez cu mâna dreaptă pulsanta fericire.

sentimente boeme le ridic o columnă
o boltă albastră şi un arc de triumf
fac din timp o artă o creaţie demnă
pe muntele credinţei speranţa e în vârf.

am multe de făcut în toamna vieţii
în memorii să strâng graţie şi splendoare
cântecele vârstei în zorii dimineţii
să le ridic pe raze atinse de ardoare.

smulg din rădăcină buruiana tristeţii
în suflet să vibreze momente de candoare.

[Sofia Sincă]

Aici e ceva mai bine prozodic, dar e nivel scăzut pe fond. Nu spuneți mare lucru, decât comun, comun sau truisme. Din punctul meu de vedere și nu e singular, poezia trebuie să strălucească, să vibreze pentru fiecare cititor.

Nu o luați în nume de rău, doamna Floare Petrov! Ați venit cu stindardul: sunt membră USR. Prin urmare, cititorul, membrii noștri, care unii dintre ei sunt poeți străluciți au mari pretenții la dvs. Nu e nimeni cârcotaș, ci comentator, până aproape de critic literar. Ceea ce puteți, chiar este indicat să faceți și dvs.

Cu stimă,

Sofi