Eudaimos
Demònul fericirii a murit,
Dar leșul său nu vrea să putrezească.
De când îl știu zâmbind a suferit,
Și-acum zâmbește, și-urmează să zâmbească.
Cu zgomot a căzut o umbră sură
Pe stârvul unui demon fericit.
De ce-a rămas în mine-atâta ură?
De ce în demon ura a murit?
Gândesc ce nu cuprind în întrebare;
Și-ntreb ce nu cuprind întru gândire...
Peste cadavru amintiri au prins să zboare,
Din răni a prins a-i curge fericire...
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Valeria Merca pe Februarie 26, 2021 la 5:28pm
-
Bun venit! Începutul pare promițător. Aș reformula versul: „Și-acum zâmbește, și-urmează să zâmbească.”
Am citit cu plăcere
-
Comentariu publicat de gabriel cristea pe Februarie 25, 2021 la 4:50pm
-
Bine-ați venit!
-
Comentariu publicat de Nădejde Angelina pe Februarie 25, 2021 la 3:17pm
-
Bun venit!
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Februarie 25, 2021 la 9:47am
-
Bine ai venit cu poezie în site-ul nostru!
Dacă vrei să scrii poezie clasică îți sugerez să revezi prozodia. Pentru comentarii, după mai multe postări. Nu se poate forma o părere după o singură poezie.
Sofi
Despre
link-uri utile
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite mâine
donații
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
Activitatea Recentă
Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE