Zâmbetul infantil de dimineață
s-a uscat la pervaz -
s-a exfoliat așteptând sentința
ad-hoc a rațiunii.
mecanismul șubred are nevoie de un impuls -
zâmbetele stau înșurubate în fiecare cotlon
ca o cauză fără efect.
poetul a căzut în derizoriu,
într-o continuă încercare
de implementare a principiilor morale -
poetul e clownul grotesc și omniscient
de sub crusta socială.
Zâmbetul trăiește odată cu masca -
călătorește spre sacru, ca un luntraș
și rămâne în suspensie, ca un strigăt grec
de rozonanță platonică.
Adaugă un comentariu
Îmi place psihologia subtilă a zâmbetului. O reușită!
Versurile îl așează pe poet în poziții obscure, prin complexitatea dificultăților la care este obligat de societate. Cu dramatism, emoţii, nelinişti, cu vise rătăcite.
Dar cu o construcție deosebită a poemului.
Sofi
Poezia este scrisă acum 6 ani și se potrivește cu contextul, așa că sigur aveam o presimțire de pe atunci...:)
Și totuși, podul dintre două maluri poate fi de platină.
Îmi place surâsul poeziei tale. Cel de sub mască! :))
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE