Prea târziu...

[Grig Salvan]

prea târziu ai venit, ma princesse,
de mult am încetat să te mai aștept
n-am mai ținut ordine în jurul meu
și părul mi-a albit cu totul…
nu mai am nici o cămașă curată
și nici de băut nu mai am nimic
atâția ani te-am tot așteptat
cu vinuri alese din soiuri fel de fel…
cu gânduri lustruite ca strunele de argint
și cuvinte mai roșii ca sângele tânăr…
gătit în cămașa mea de mătase
strălucitor de albă și imaculată
cu toate cele rânduite la locul lor…
acum dacă vrei mai deretică tu
toată harababura din jurul meu
în vreme ce eu am să mai încerc
să-mi pun hainele de duminică
să-mi mai primenesc gândurile…
dar gândurile negre și părul alb
nu mi le mai pot scoate din cap…

[Vasilisia Lazăr]

Mie mi-a plăcut, în afara punctelor de suspensie. Poezia aceasta putea foarte bine să nu aibă niciun semn de punctuație.  

[Grig Salvan]

Sofia Sincă, mulțumesc pentru lectură și aplecare asupra textului. Pentru aprecieri și pentru observații. Cu punctele de suspensie am într-adevăr o mică problemă, scriu direct pe tastatură cu pauzele de gândire inerente și mi s-a format un fel de reflex de a bate puncte de suspensie atunci când gândul continuă dar scrisul se oprește, va trebui să mă dezbar de acest reflex aproape mecanic. O zi frumoasă!

[Grig Salvan]

Valeria Merca, mulțumesc frumos pentru lectură și aprecieri! 

[Grig Salvan]

Gina Zaharia, mulțumesc pentru trecere și gând.

[Sofia Sincă]

O poemă scrisorică de amor. Interesantă, hilară în unele versuri, melancolică și pesimistă în altele. Însă prea vorbită, prea povestită, din punctul meu de vedere. Oricum e mult mai bine decât anterioara.

Referitor la semnele de punctuație: ești adeptul punctelor de suspensie. În poezie nu se găsesc decât două virgule și multe puncte de suspensie. E bine ca punctuația să existe ori corect folosită, ori deloc.

Am citit cu plăcere,

Sofi

[Valeria Merca]

Foarte frumos! Un text bine conceput, iar cele două versuri finale au bătaie lungă! :)

Cu plăcerea lecturii!

[gina zaharia]

Gânduri de duminică, chiar dacă sunt scrise joia. Așteptarea și timpul au îmbrăcat aceeași cămașă.