tu nu mai vezi, nu mai vezi
cuibul ascuns prin livezi
pasărea ce cade-n bătaia de pușcă
în frunza de nuc cum brumele mușcă
tu nu mai vezi…
tu n-auzi, tu n-auzi
chemarea mea printre duzi
cum plânge copacul înfrânt
amintirea-ngropată-n pământ
rugăciuni lângă locul cel sfânt
nu mai auzi…
nu mai ai, nu mai ai
poame necoapte să-mi dai
gâtul să-mi legi cu roșii baticuri
prealimpezi mărgele pe umăr să-mi picuri
tu nu mai ai…
nu mai treci, nu mai treci
s-au înțelenit știutele poteci
nu mai vii călcând pe floarea de tei
prin apele ochilor grei
peste pragul ochilor mei
nu mai treci…
Adaugă un comentariu
Plăcut! Și trist.
Bun venit!
Gina Zaharia, mulțumesc pentru lectură și apreciere!
Balada face ecou fermecător, cu titlu cu tot!
Am citit cu plăcere!
Sofia Sincă, mulțumesc!
Valeria Merca, mulțumesc pentru lectură și apreciere!
Versuri pentru muzica folk.
Bine ai venit în site-ul nostru!
Sofi
Bun venit cu Poezie! Iată, cititorul își poate exprima o părere chiar de la prima postare. Armonios, cristalin, expresiv!
Cu plăcerea lecturii.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE