Dilemă
Mă întreb, noaptea, Doamne, cum e bine să fac
Dau frâu liber poeziei sau mai bine să tac.
De harul acesta nu pot să mă tem
Un dar, de la Tine nu devine blestem.
Cuvintele-n minte se adună şi curg
Şi-n valul trufiei mă cred demiurg.
Scriu versuri, dau sfaturi, făr-a fi competent
Convins că aceasta se numeşte talent.
Nu tot ce voi scrie, o să-ţi fie pe plac
Dar ştiu că-mi vei spune, că n-am voie să tac
În timpul rămas ce mi l-ai lăsat,
Eu tot mai am încă ceva de învăţat.
Adaugă un comentariu
Nuuu, nu e vreme de tăcut!
O „dilemă” specifică creatorului de frumos!
Am vibrat.
Sugerez în s2, v2: Şi-n valul trufiei mă cred un demiurg.
Toți mai avem de învățat, atâta timp cât trăim. Talentul de a scrie poezie este un har dumnezeiesc și este păcat pentru cel ce-l au și nu-l împărtășesc și altora. Eu, de exemplu nu am acest talent... Dar am altul: de a citi și de a comenta ce scriu alții. Mă bucur să am ce comenta, domnule IMC.
Am citit cu deosebită plăcere,
Sofi
dati liber poeziei, zic eu!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE