Seceriș de lună

[Nikol MerBreM]

agorafobe

umbre distanțate

își denunță lutul

pe un pumn de zile

în anticamera sfârșitului

îngerul morții ascute

coase de unică folosință

îți înflorește masca a dispreț

în palme-mi cresc vocale

agățate de cer

cade hrană

Dumnezeu aseptic

Își împarte oasele

[Nikol MerBreM]

Doamna Sofi, tare mă bucur de impresiile dumneavoastră de lectură! Sper ca viața să vibreze în noi și cerul să nu rămână surd la vocalele noastre!

Drag,

Nikol

[Chris]

nu mai e mult pana vom ajunge niste umbre distantate..

stare actuala, bine redata, citita cu placere...

[Mihaela Suciu]

De actualitate... bine redată starea, dar dacă Dumnezeu îşi împarte oasele, cine or fi primii la ciolan?

[Vasilisia Lazăr]

Dureros, dar frumos! Felicitări, Nikol!

[Mihai Katin]

sunetul...îngerul morții ascute coase de unică folosință

cantecul...în palme-mi cresc vocale

tacerea...lutul si  oasele

[Valeria Merca]

Foarte profund și plin de miez! În ton cu starea care planează asupă-ne.

Admirație, Nikol!

[Ana Cîmpeanu]

În palme-mi cresc vocale

agățate de cer

Frumos spus! 

[Sofia Sincă]

Într-o manieră pesimistă, cu sintagme înnegrit-vibrante, poemul este un anunț de sfârșit al vieții, pornind de la situația actuală, în prezența virusului care ucide.

Poemul are savoare specială, cu toată elegia lui din substrat, despre  neputințe și realitate, construcția este una impresionantă la maxim.

Deosebite aprecieri,

Sofi