agorafobe
umbre distanțate
își denunță lutul
pe un pumn de zile
în anticamera sfârșitului
îngerul morții ascute
coase de unică folosință
îți înflorește masca a dispreț
în palme-mi cresc vocale
agățate de cer
cade hrană
Dumnezeu aseptic
Își împarte oasele
Adaugă un comentariu
Doamna Sofi, tare mă bucur de impresiile dumneavoastră de lectură! Sper ca viața să vibreze în noi și cerul să nu rămână surd la vocalele noastre!
Drag,
Nikol
nu mai e mult pana vom ajunge niste umbre distantate..
stare actuala, bine redata, citita cu placere...
De actualitate... bine redată starea, dar dacă Dumnezeu îşi împarte oasele, cine or fi primii la ciolan?
Dureros, dar frumos! Felicitări, Nikol!
sunetul...îngerul morții ascute coase de unică folosință
cantecul...în palme-mi cresc vocale
tacerea...lutul si oasele
Foarte profund și plin de miez! În ton cu starea care planează asupă-ne.
Admirație, Nikol!
În palme-mi cresc vocale
agățate de cer
Frumos spus!
Într-o manieră pesimistă, cu sintagme înnegrit-vibrante, poemul este un anunț de sfârșit al vieții, pornind de la situația actuală, în prezența virusului care ucide.
Poemul are savoare specială, cu toată elegia lui din substrat, despre neputințe și realitate, construcția este una impresionantă la maxim.
Deosebite aprecieri,
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE