Un ocean planetar mi se zvârcolește-n vene
- sânge abisal -
fluidizându-mi curgerea prin albia timpului,
spre primordialitate...
Sunt peștele amurgului incandescent,
înotând contra curentului
prin interstițiile transparenței moleculare;
Vântul și cataractele purifică torentul,
atomizându-mă val cu val,
pisc cu pisc - cosmogonic -
până când redevin o constelație argentiferă,
mirajul nopții flavescente.
Se-aude din cer muzica galaxiilor
- ca un cântec de balenă albastră,
invadând țărmurile de niciunde...
Pe Pământ s-a făcut liniște de cremene;
În viitor nălucesc deșerturi solzoase,
curgându-și lentoarea sub vântul solar;
Timpul fosilizează, în roci sedimentare,
ultimul zvâcnet al peștilor răpitori.
Adaugă un comentariu
După zicerea biblică, precum în cer așa și pe pământ.
Timp magistral de prim ordin, când încă se auzeau sunetele altor galaxii. Trăirea între cer și pământ, ecouri tulburi; apa, pământul și cerul elementele primordiale ale planetei.
Interesant și meditativ.
Sofi
se aude si este o muzica excelenta!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE