Se-aude din cer muzica galaxiilor

[gabriel cristea]

Un ocean planetar mi se zvârcolește-n vene
- sânge abisal -
fluidizându-mi curgerea prin albia timpului,
spre primordialitate...

Sunt peștele amurgului incandescent,
înotând contra curentului
prin interstițiile transparenței moleculare;
Vântul și cataractele purifică torentul,
atomizându-mă val cu val,
pisc cu pisc - cosmogonic -
până când redevin o constelație argentiferă,
mirajul nopții flavescente.

Se-aude din cer muzica galaxiilor
- ca un cântec de balenă albastră,
invadând țărmurile de niciunde...

Pe Pământ s-a făcut liniște de cremene;
În viitor nălucesc deșerturi solzoase,
curgându-și lentoarea sub vântul solar;
Timpul fosilizează, în roci sedimentare,
ultimul zvâcnet al peștilor răpitori.

[Sofia Sincă]

După zicerea biblică, precum în cer așa și pe pământ.

Timp magistral de prim ordin, când încă se auzeau sunetele altor galaxii. Trăirea între cer și pământ, ecouri tulburi; apa, pământul și cerul elementele primordiale ale planetei.

Interesant și meditativ.

Sofi

[Chris]

se aude si este o muzica excelenta!