Plouă vânturel de seară,
stuful murmură bolnav;
Toamna asta ca o gheară
scormonește-n lut jilav.
Norii-și scutură amarul
peste tufele în spin,
focul caută amnarul
nălucind prin căni cu vin.
Miruri se preling pe geană,
plopii-s răstigniți și goi,
cade-o frunză tolstoiană
peste zbor de pițigoi.
Gândul ruginiu îmi arde
pâlpâind în vatră jar,
struguri stafidiți pe coarde
lăcrimează în altar.
Plouă desfrunzit de seară,
ochi de geam s-a aburit;
Toamna asta ca o gară
mă-ntristează - nesfârșit!
Adaugă un comentariu
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE