Mintea a prins contur pe trupurile noastre,
aceeași noapte-n bucla temporală
și-un deja vu perpetuu ca și zestre,
cu Ea la infinit, repet întâia oară...
Același pat sortit să mă îndemne
(și-un foșnet de cearșaf) : Să strâng în buze,
un murmur de plăcere printre semne,
de pasiuni ce nu știu să refuze !
Aceeași noapte, clipă după clipă
repetă serenada ce-a sortit
ca mintea mea să nu facă risipă
de Ea-n același pat, dat pe repeat...
aceeași Ea, aceeași Ea, aceeași Ea...
Adaugă un comentariu
Există atmosferă.
da Coza
Imagini poetice reușite, însă mai e până la ceea ce se numește poezie. :)
Am citit cu interes.
Idei şi imagini frumoase.
Mulțumesc doamnelor pt popas!
Conținut bun, erotic. La tehnic se mai poate lucra.
De exemplu primul vers eu l-aș scrie: Mintea contur a prins pe trupurile noastre, pentru a scoate aliterația ce strică și ritmul.
Și mai este acel repeat ce pică ca și nuca în perete. Eu știu se citește ripit, dar nu e românește. Ultima strofă oricum are alt ritm, alt număr de silabe.
Semnele de punctuație se pun lipite de cuvânt.
Așa ca la tine: cu plusuri și minusuri.
Sofi
Există ,,Ziua cârtiței'', de ce n-ar fi şi ,,aceeaşi Ea''? :)
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE