12.03.2014
Ne-am cunoscut în vremuri sudate de trecut,
Cu ale noastre vieţi, ascunse după veacuri,
La pândă stau vremelnic, sub dorul tău acut,
Surpând spre luciul tău, neînglodate maluri.
Te simt la fel ca-n ziua când valul ne-a zâmbit,
Din ochii mării vii, ce-n brațe ne ținea,
Prin fire de nisip ce mult ne-am mai iubit,
Acum ne este rece, suntem doi fulgi de nea,
Pierduți pe o planeta albastră...
De când ne-am rătacit, comete-au ars în stele,
Nemuritor în patos, mereu la inceput, plutesc
În vals spre tine, tu vie stea din ele,
Lumină zăbovită in trup mic pământesc.
Sunt amintiri târzi, lumina nopţii mele...
Adaugă un comentariu
Mulțumiri pt popas!
Text de muzică f ușoară.
da Coza
Există cu siguranţă un sâmbure pe care va trebui să lucrezi.
După dată se vede că e o poezie scrisă cu ceva timp în urmă.
În s1 avem dorul tău, luciul tău, veacuri-maluri o rimă mai puțin fericită. În s2 (care pare a fi mai reușită) v5, în opinia mea, e de prisos. Nici s3 nu e de lepădat. De corectat câteva căciulițe la î și amintiri târzii în ultimul vers.
Tema destul de banală, tehnica lirică precară. Repetate ieșiri din ritm și rimă aproape inexistentă.
Tu știi acestea păreri, ce să mai zic?!...
Sofi
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE